Cine ar fi crezut?

În zilele noastre, se vorbește foarte des despre „magia sărbătorilor de iarnă” sau „magia Crăciunului”. Crăciunul înseamnă însă infinit mai mult! Crăciunul ne vorbește despre cea mai mare minune petrecută vreodată, minunea Întrupării Fiului lui Dumnezeu. Am pus în scris gândurile de mai jos în urmă cu trei ani, meditând la Taina Întrupării.

Cine ar fi crezut că cel care scâncește și gângurește este Cuvântul lui Dumnezeu, Cuvânt prin care au fost făcute toate lucrurile și fără de care nimic nu a fost făcut? (Ioan 1)

Cine ar fi crezut că pruncul care are de-acum o zi de naștere, la fel ca oricare prunc, este Părintele Veșniciilor, Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul? Că cel născut cu câteva clipe în urmă este troienit de zile? (Isaia 9, Apocalipsa)

Cine ar fi crezut că cel care este culcat în ieslea animalelor este tocmai Cel care face să crească iarba pentru vite, Își deschide mâna și satură după voie orice făptură?  (Psalmul 104)

Cine ar fi crezut că acea mână neajutorată este de fapt Brațul Atotputernic al Dumnezeirii, prin care lumea va fi mântuită? (Isaia 53) Cine ar fi crezut, când vedea acele piciorușe, că Domnul îi va pune sub picioarele Sale pe toți vrăjmașii Săi? (Psalmul 110)

Cine ar fi crezut că cel care încă nu poate să meargă și e purtat de tatăl său cu multă trudă, pe brațe, ca să scape de mânia împăratului nebun, e cel care în viitor va primi neamurile de moștenire, le va zdrobi cu un toiag de fier și le va sfărâma ca pe vasul unui olar? (Psalmul 2)

Și cine ar fi crezut că Cel care s-a coborât în iesle, a fost scuipat și pălmuit la judecată va fi Cel care va auzi din partea lui Dumnezeu chemarea Șezi la dreapta mea, în ce mai înaltă poziție de autoritate din Univers? (Psalmul 110). Și, minunea minunilor, cine ar fi crezut că și noi, nevrednicii, vom primi din partea lui făgăduința că, dacă biruim, vom ședea cu El pe scaunul lui de domnie, acolo sus, sus de tot, de unde a coborât el? (Apocalipsa 3)