Cele șapte biserici din Apocalipsa (2)

Biserica din Tiatira

Numele bisericii din Tiatira apare pentru prima dată în cartea Faptele Apostolilor 16:14, unde se vorbește despre Lidia, o negustoare de purpură din Tiatira, ceea ce ne sugerează că era vorba despre un oraș unde se derulau multe afaceri. Ca în cazul altor bisericii, Hristos îi laudă pe credincioșii de aici care, nu doar că nu s-au lenevit, dar și-au înmulțit faptele și lucrările.

În această scrisoare apare un nume de tristă amintire din Vechiul Testament: Izabela. Această femeie i-a condus pe evrei înspre idolatrie, promovând închinarea lui Baal. Poporul căuta să îi aducă închinare și lui Baal și Domnului, astfel că Ilie e nevoit să îi întrebe „până când vor șchiopăta de amândouă picioarele?” (1 Împărați 18:21). Se pare că în contextul bisericii din Tiatira, Izabela era o femeie influentă care îi încuraja pe credincioși să participe la ritualurile idolești, adică îi îndemna la compromis. Din perspectiva lui Dumnezeu, aceasta înseamnă adulter (v. 20). Nu toți credincioșii îmbrățișaseră această învățătură. Domnul nostru se prezintă aici ca Cel care vede și cunoaște pe fiecare și nu este înșelat de aparențe (v. 18, 23).

Biserica din Sardes

Probabil versetul pe care cei mai mulți credincioși îl rețin atunci când vine vorba despre biserica din Sardes este 3:1 „Știu faptele tale, că îți merge numele că trăiești, dar ești mort.” Hristos nu are niciun cuvânt de laudă adresa acestei biserici, dar se pare că biserica avea alți lăudători, după cum ne arată versetul citat. Acest verset ar trebui să ne trezească și pe noi, credincioșii de azi, care suntem atât de preocupați de imagine, reputație și promovare. Există mereu primejdia să impresionăm oamenii și să ne hrănim cu aprecierile lor, în loc să ne bizuim pe evaluarea Domnului Bisericii. Limbajul folosit în această scrisoare este unul al morții și al somnului. Biserica e chemată să se trezească și să vegheze. Chiar dacă starea bisericii nu era una bună, exista și acolo o „rămășiță,” câteva persoane care au rămas credincioase.

Biserica din Filadelfia

Spre deosebire de biserica precedentă, Hristos nu are nicio mustrare, ci doar cuvinte de apreciere și de încurajare pentru biserica din Filadelfia. Chiar dacă acolo exista o sinagogă a iudeilor, aceștia nu mai reprezentau adevăratul popor al lui Dumnezeu, ci erau „o sinagogă a satanei” (v. 9). Spre deosebire de alte biserici, cea din Filadelfia nu era una impresionantă: „ai puțină putere.” – v. 8. Cu toate acestea „ai păzit Cuvântul meu și n-ai tăgăduit Numele meu.” – v. 8. Observăm, din nou, că standardele prin care Hristos evaluează o biserică sunt foarte diferite de ale noastre. Înainte de orice, El se așteaptă la credincioșie față de El.

Biserica din Laodicea

Spre deosebire de biserica precedentă care era săracă din punct de vedere economic și al influenței, biserica din Laodicea era bogată și influentă, dar săracă din punct de vedere spiritual. Nu doar că erau lipsiți de putere spirituală, dar erau lipsiți de Hristos care se afla de cealaltă parte a ușii. Limbajul folosit sugerează chiar că această biserică era nefolositoare și Îi provoca o vie neplăcere lui Hristos: „am să te vărs din gura Mea” (v. 16). Lucrul uimitor este că în ciuda tuturor acestor lucruri negative, Domnul încă iubește această biserică și o cheamă la pocăință: „Eu mustru și pedepsesc pe toți aceia pe care-i iubesc. Fii plin de râvnă dar și pocăiește-te!”