Cele patru calități ale muncii care-L onorează pe Dumnezeu

Disciplina muncii

Datorită blestemului, munca ta poate presupune multă trudă și foarte puțină satisfacție. Cu toate acestea, poți să-L glorifici pe Dumnezeu acolo unde ești prin atitudinea ta interioară. S-ar putea să simți că ocupația ta nu este una sfântă, dar devine astfel dacă așa o percepi și o faci pentru slava lui Dumnezeu. Ești capodopera lui Dumnezeu, creat în Cristos Isus pentru a face fapte bune pe care Dumnezeu le-a pregătit încă dinainte pentru tine. Totul legat de munca ta trebuie să fie îndreptat către El – atitudinile, integritatea, intensitatea și abilitățile tale.

Disciplina muncii este o disciplină practică. Scriptura vorbește foarte explicit despre acest lucru.

1. Energia

Atât Vechiul, cât și Noul Testament sunt foarte clare în privința necesității muncii energice în opoziție cu lenea. Proverbele ironizează falsa înțelepciune a leneșului:

„Dacă vezi un om care se crede înțelept, poți să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el. Leneșul zice: „Afară este un leu, pe ulițe este un leu!” Cum se învârtește ușa pe țâțânile ei, așa se învârtește leneșul în patul lui. Leneșul își vâră mâna în blid și-i vine greu s-o ducă iarăși la gură. Leneșul se crede mai înțelept decât șapte oameni care răspund cu judecată.” (Proverbe 26:12-16; vezi și Proverbe 6:6-11)

Epistolele din Noul Testament de asemenea disprețuiesc lenea. Biserica din Tesalonic avea câțiva “frați” care aparent trăiau “prin credință” în timp ce se întrețineau pe seama bisericii – paraziți creștini, am putea spune. Pentru astfel de persoane, Pavel a dat sfaturi explicite: „În Numele Domnului nostru Isus Cristos, vă poruncim, fraților, să vă depărtați de orice frate care trăiește în neorânduială, și nu după învățăturile pe care le-ați primit de la noi. […] Căci, când eram la voi, vă spuneam lămurit: «Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.»” (2 Tesaloniceni 3:6,10)

În pilda Domnului nostru despre talanți, stăpânul îi spune slujitorului care nu a făcut nimic cu talantul său, „Rob viclean și leneș!” (Matei 25:26). Nimeni nu a fost vreodată credincios lui Dumnezeu și leneș! Este imposibil. Dar poate cel mai categoric verdict vine din partea lui Pavel: „Dacă nu poartă cineva grijă de ai lui, și mai ales de cei din casa lui, s-a lepădat de credință și este mai rău decât un necredincios.” (1 Timotei 5:8). Nu există scăpare – evlavia este asociată cu munca grea. Nu poți fi leneș și să fii un angajat evlavios în același timp (sau angajator, de asemenea).

Acestea fiind spuse, trebuie să înțelegem că Scriptura nu recomandă dependența de muncă (workaholismul), care se naște din căutarea bogăției și a unei cariere în locul slăvii lui Dumnezeu. În acest sens, ar trebui remarcat faptul că puritanii harnici erau zeloși în aplicarea legilor Sabatului, fără de care angajatorii ar fi pus oamenii să lucreze șapte zile pe săptămână.

Întrebarea este: Suntem cu adevărat harnici? Și dacă da, o facem pentru Dumnezeu sau doar pentru noi înșine?

2. Entuziasmul

Un al doilea aspect al eticii muncii creștine este entuziasmul. „Orice faceți”, le-a spus Pavel colosenilor, „să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Pe romani Pavel i-a îndemnat: „În sârguință, fiți fără preget. Fiți plini de râvnă cu duhul. Slujiți Domnului.” (Romani 12:11).

Este natural – chiar foarte ușor – să fii entuziasmat de munca ta dacă aceasta este vizibilă, dar devine tot mai greu cu cât aceasta este mai puțin vizibilă, așa cum a dezvăluit dirijorul unei mari orchestre simfonice când a fost întrebat care este cel mai dificil instrument de cântat. „Vioara a doua”, a răspuns el.

„Putem găsi destui violoniști principali. Dar să găsim pe cineva care să cânte vioara a doua cu entuziasm – este o adevărată problemă!”

Și așa este. Să-ți faci munca cu entuziasm, chiar dacă nu este foarte vizibilă, în cele din urmă va merita; impactul eforturilor tale trece mult dincolo de recunoașterea imediată. Dacă am putea să vedem cu adevărat acest lucru, entuziasmul nostru nu ar scădea niciodată.

3. Cu toată inima

Al treia aspect, foarte apropiat de energie și entuziasm, dar care totuși poartă o nuanță distinctivă și importantă, este a-ți face munca cu toată inima:

„Robilor, ascultați de stăpânii voștri pământești cu frică și cutremur, în curăție de inimă, ca de Hristos. Slujiți-le nu numai când sunteți sub ochii lor, ca și cum ați vrea să plăceți oamenilor, ci ca niște robi ai lui Hristos, care fac din inimă voia lui Dumnezeu. Slujiți-le cu bucurie, ca Domnului, iar nu oamenilor, căci știți că fiecare, fie rob, fie slobod, va primi răsplată de la Domnul, după binele pe care-l va fi făcut.” (Efeseni 6:5-8)

Dacă ai observat vreodată un grup de persoane care sunt parte a unei clase de sport, făcând flotări, vei înțelege sensul acestui verset. Antrenorul le spune tuturor când și cum să se miște în sus și în jos. Toți urmează indicațiile până când antrenorul se uită spre dreapta, iar în acel moment cei din stânga lui își iau “pauză” până când privirea lui începe să se întoarcă spre stânga, moment în care încep să facă din nou flotări corect, iar cei din dreapta fac “pauză”. Într-un mod similar, există angajați care sunt activi când șeful este prezent, dar stau degeaba în jurul aparatului de cafea, când acesta nu este prin preajmă. Nu vezi în ochii lor energie sau entuziasm.

A face un lucru cu toată inima, așa cum ne este recomandat aici, apare atunci când munca ta este făcută pentru Domnul. Trebuie să lucrăm la fel ca atunci când eram copii și știam că tatăl nostru ne privește, pentru că Tatăl nostru ceresc ne privește – întotdeauna!

4. Excelența

În cele din urmă, munca noastră trebuie să fie făcută având în vedere excelența. Dorothy Sayers a spus că biserica de azi a uitat că vocația este de asemenea sacră; că o clădire trebuie să aibă o arhitectură bună înainte de a putea fi o biserică bună; că o pictură trebuie să fie bine pictată înainte de a putea fi o imagine sacră bună; că munca trebuie să fie o muncă bună înainte de a se putea numi munca lui Dumnezeu.

Doar o muncă bine făcută poate fi numită o muncă creștină.

Geneza 1 consemnează angajamentul lui Dumnezeu pentru excelență când spune: „Dumnezeu S-a uitat la tot ce făcuse și iată că erau foarte bune.” (Geneza 1:31). Creștinii ar trebui întotdeauna să facă o treabă bună. Creștinii ar trebui să fie cei mai buni lucrători, oriunde s-ar afla. Ei ar trebui să aibă cea mai bună atitudine, să fie cei mai integri și fiabili.

Dacă ceea ce ne spun sondajele este adevărat – că există puține diferențe în etica muncii dintre creștini și necreștini – ar trebui să fim alarmați. Dacă nu există diferențe, atunci un număr mare de copii ai lui Dumnezeu au cedat lenei și suprasolicitării care caracterizează forța de muncă de astăzi. De asemenea, înseamnă că un număr mare de vieți creștine sunt disfuncționale spiritual, fiindcă este imposibil să-ți dedici mai mult de jumătate din orele în care ești treaz (aproximativ 80.000-100.000 de ore din viață) unei etici de muncă nebiblice și să nu suferi un traumatism spiritual semnificativ.

Trebuie să ne întoarcem la adevărul biblic – adevărul Reformei – că vocația noastră, fie ea cât de modestă, este o chemare divină și astfel să fim îndemnați să o facem pentru slava lui Dumnezeu. Doar acest lucru va scoate biserica în lume, influențând pozitiv întreaga comunitate.

Dacă simți că ești deficitar, trebuie să faci trei lucruri.

În primul rând, fă o evaluare sinceră a vieții tale, folosind Scriptura ca standard în timp ce răspundeți la aceste întrebări:

• Lucrez pentru slava lui Dumnezeu?

• Lucrez cu adevărat din greu?

• Lucrez cu entuziasm?

• Lucrez din toată inima?

• Fac o muncă excelentă?

Mai apoi, după o evaluare sinceră, mărturisește-ți păcatele.

Și, în cele din urmă, dedică-ți viața profesională doar pentru slava lui Dumnezeu.

Acest articol a fost adaptat după „Disciplines of a Godly Man” de R. Kent Hughes

https://www.crossway.org/articles/4-qualities-of-god-honoring-work/

1. Dorothy L. Sayers, „Creed of Chaos” (New York: Harcourt, Brace and Co., 1949), 57, citat în Ryken, „Work and Leisure in Christian Perspective”, 174.