Cel mai mare om născut din femeie

Nu ducem lipsă de influenceri, dar ceea ce ne lipsește, din păcate, sunt reperele morale. Avem nevoie de oameni care să ofere noilor generații o busolă morală, una capabilă să ne ghideze în toate domeniile vieții. Dacă astfel de repere nu mai sunt vizibile astăzi pe rețelele sociale, poate că este timpul să ne întoarcem la istorie și memorie, la valorile și modelele care au au trecut testul timpului.

Hristos ne-a vorbit despre un astfel de reper moral, spunând: „Adevărat vă spun că, între cei născuți din femei, nu s-a ridicat niciunul mai mare decât Ioan Botezătorul.” Astăzi, 7 ianuarie, vă invit să reflectăm asupra a cinci versete din Evanghelia după Luca. Aceste versete ne vor ajuta să înțelegem cine a fost cel mai mare om născut din femeie și, mai important, să descoperim cinci repere morale esențiale. Aceste valori, pe care societatea noastră le-a pierdut, trebuie redescoperite și asumate pentru a ne redresa ca indivizi și ca comunitate.

    I. A luptat pentru o cauză

„Și Ioan a venit prin tot ținutul din împrejurimile Iordanului și propovăduia botezul pocăinței, pentru iertarea păcatelor.” (Luca 3:3)

Încă din tinerețe, Ioan Botezătorul a ales calea pustiului, dedicându-se trup și suflet unui ideal. A fost un om care și-a înțeles rolul unic în planul mântuirii – acela de a pregăti calea pentru Hristos și de a-L boteza în Iordan. Este unul dintre cele mai puternice exemple de oameni care au făcut din Împărăția lui Dumnezeu un proiect de viață.

Câți dintre noi mai avem o asemenea determinare pentru cauza Împărăției? Ce suntem gata să sacrificăm pentru acest ideal?

    II. A spus lucrurilor pe nume

„Ioan le zicea dar noroadelor care veneau să fie botezate de el: «Pui de năpârci, cine v-a învățat să fugiți de mânia viitoare? Faceți dar roade vrednice de pocăința voastră.»” (Luca 3:7)

Nu trebuie să ne fie teamă de adevăr. Din frica de a nu-i supăra pe oameni, adesea evităm să le spunem lucrurile pe față. Bârfa e mai dulce, ca o prăjitură ce ne alunecă pe gât. Ioan Botezătorul a înfruntat deschis ipocrizia noroadelor și superficialitatea lor față de lucrurile sfinte. A trezit masele din amorțială, chemându-le nu la o credință nominală, ci la o schimbare reală de viață.

Adevărul rostit de el ar trebui să ne răsune în urechi: dacă ești credincios, acest lucru trebuie să se vadă!

    III. A fost un reper moral

„Noroadele îl întrebau și ziceau: «Atunci ce trebuie să facem?»” (Luca 3:10)

Când convingi cu adevărat, oamenii vin spre tine pentru soluții. Ioan Botezătorul a fost un astfel de om. Propovăduia Evanghelia cu atâta putere, încât mai multe categorii sociale și profesionale s-au îndreptat spre el, cerându-i să le arate cum să trăiască după normele Împărăției.

Te întrebi vreodată dacă cineva ascultă cu adevărat sfaturile tale? Reușești să convingi măcar în familia ta?

    IV. A avut un caracter hristic

„Fiindcă norodul era în așteptare și toți se gândeau în inimile lor cu privire la Ioan dacă nu cumva este el Hristosul.” (Luca 3:15)

Ioan Botezătorul și-a urmat cu o pasiune extraordinară misiunea, încât oamenii înșiși se întrebau dacă nu cumva el este Mesia. Câtă pasiune punem astăzi în ceea ce facem? Cum ar fi să trăim astfel încât purtarea noastră să stârnească asemenea întrebări? Nu ca să fim noi considerați Mesia, ci ca cei din jur să vadă în noi chipul lui Hristos. Suntem noi purtători de Hristos?

    V. A fost caracterizat de smerenie

„Ioan, drept răspuns, le-a zis tuturor: «Cât despre mine, eu vă botez cu apă; dar vine Acela care este mai puternic decât mine și căruia eu nu sunt vrednic să-I dezleg cureaua încălțămintei.»” (Luca 3:16)

Ioan trăia în pustiu, departe de confortul vieții obișnuite. Purta o haină din păr de cămilă și o curea de piele, simboluri ale simplității și respingerii luxului. Hrana lui era formată din lăcuste și miere sălbatică. Nu suntem chemați să adoptăm literal acest stil de viață, dar avem de învățat smerenia lui. Pe Ioan Botezătorul nu l-au interesat laurii sau meritele, era concentrat pe misiunea sa și a stat smerit așteptând împlinirea planului lui Dumnezeu. Să ne recunoaștem locul și să acceptăm chemarea pe care ne-a făcut-o Dumnezeu, trăind în ascultare și simplitate.