Ce ne facem cu Halloween-ul?

Mulți oameni iubesc această noapte. Ea le oferă o scuză pentru a organiza petreceri, dă startul sezonului de cheltuieli de sărbători și oferă un stimulent economic pentru industria dentară. Alții o folosesc ca o scuză pentru a cocheta cu lucruri mult mai întunecate decât scheletele de plastic și lanternele creative din dovleci. Prea mulți adulți se folosesc de Halloween ca o scuză pentru a arunca la gunoi standardele comune de modestie.

Care este istoria din spatele Halloween-ului? Despre ce este vorba de fapt cu toate decorațiunile și tradițiile acestea? Există ceva spiritual în spatele tuturor lucrurilor macabre?

Pe vremea când eram copil, o serie de broșuri de tip carte de benzi desenate au circulat susținând că Halloween-ul este o sărbătoare păgână numită Samhain, când druizii antici obișnuiau să facă sacrificii umane sub luna plină. Această poveste, după cum recunosc chiar și păgânii moderni care iubesc Halloween-ul, este în mare parte inventată.

Este Halloween-ul o oportunitate?

Însuși numele „Halloween” înseamnă „seară sfântă” („holy evening”). Era o întoarcere la momentul în care creștinii catolici se pregăteau pentru sărbătoarea Tuturor Sfinților de la 1 noiembrie. Cu câțiva ani în urmă, Kirk Cameron i-a îndemnat pe creștini să profite la maximum de originile creștine ale Halloween-ului și să organizeze „cea mai mare petrecere de Halloween din cartier”. Nu numai că este o modalitate excelentă de a râde de diavol, susținea el, dar le oferă creștinilor o ocazie minunată de a proclama vecinilor lor victoria lui Iisus asupra păcatului și a morții.

Înaintașii noștri creștini ar fi putut fi de acord. În cartea sa „For the Glory of God” (Pentru gloria lui Dumnezeu), istoricul Rodney Stark a argumentat că creștinii din primele secole au reacționat frecvent la practicile păgâne precum ghicitul, alchimia și chiar vrăjitoria prin faptul că nu le-au luat în serios. Augustin, de exemplu, a spulberat miturile astrologiei arătând cum gemenii născuți sub același semn zodiacal erau adesea foarte diferiți ca personalitate. Sfântul Bonifaciu a predicat că „a crede în «vrăjitoare» este necreștinesc”. Papa Grigore cel Mare a sfătuit un misionar din Marea Britanie să distrugă idolii, dar să refacă templele păgâne pentru cultul creștin.

Cu câțiva ani în urmă, Steven Wedgeworth a oferit o a treia perspectivă într-un articol pentru publicația The Calvinist International. După ce a oferit o prezentare generală utilă a istoriei Halloween-ului, el a conchis că, deși există ecouri ale păgânismului și ale unor reminiscențe creștine modificate în Halloween, sărbătoarea de astăzi, în special costumele și colindatul, este o invenție recentă. La fel ca și Crăciunul secular comercial, Halloween-ul așa cum îl cunoaștem noi are mai mult de-a face cu marile magazine decât cu druizii.

Să lăsăm Scriptura să ne ghideze sărbătorile

Indiferent ce zi este, instrucțiunile lui Pavel din Filipeni 4 ar trebui să ne ghideze sărbătorile. Creștinii ar trebui să se gândească la „tot ceea ce este adevărat, onorabil, drept, curat, frumos și lăudabil”. Costumele de asasin și costumele provocatoare din punct de vedere sexual nu reușesc să treacă acest test. Ar trebui și să luăm în considerare învățătura lui Pavel despre carnea sacrificată idolilor din 1 Corinteni 8. Adorarea idolilor este întotdeauna greșită, dar consumul de carne sacrificată idolilor este o chestiune de conștiință.

Există o mulțime de alte lucruri de sărbătorit în această perioadă a anului pe lângă Halloween, de la Ziua Reformei la Ziua Tuturor Sfinților, frumusețea culorilor schimbătoare ale toamnei și, ca întotdeauna, suveranitatea lui Dumnezeu și victoria lui Hristos asupra tuturor lucrurilor.

Dacă tu și copiii tăi vă bucurați de niște lucruri înfricoșătoare, țineți minte că „monștrii ar trebui să ne îndrepte spre Dumnezeu”. Și că „nicio poveste care merită să fie ascultată nu duce lipsă de un răufăcător. Și niciun răufăcător cu care merită să luptăm nu duce lipsă de monstruozitate”. Nicio poveste nu are mai mulți răufăcători monstruoși sau un întuneric mai adânc decât Scriptura. Noi avem un dușman, un dușman al sufletelor noastre. În același timp, Scriptura descrie răul nu doar ca fiind „acolo afară”, ci și în propriile noastre inimi.

Și totuși, răul nu are ultimul cuvânt, nici în lume, nici în propriile noastre inimi. Răul este un dușman real, dar, datorită lui Isus Hristos, răul este un dușman învins. Așadar, nu vă temeți.

Un text de John Stonestreet pentru The Stream