Barbara Boland, reporter politică externă:
Ce se întâmplă atunci când agenți de vânzări, brutari, polițiști și bancheri, prea vârstnici pentru a putea fi recrutați în armată, sunt trimiși să înfăptuiască un genocid? Cartea Ordinary Men: Reserve Police Battalion 101 and the Final Solution in Poland *, de Cristopher Browning, analizează această întrebare, punându-i în evidență pe cei recrutați într-un batalion desemnat cu aplicarea Soluției Finale a lui Hitler.
Cartea este construită pe relatările directe ale ”oamenilor obișnuiți” implicați (din interogatoriile lor atunci când au fost judecați, în 1960). Nu te-ai gândi că acești oameni s-ar dovedi că sunt criminali în masă. Dar, într-un interval scurt de timp, aceasta este ceea ce s-a întâmplat, devenind direct responsabili pentru moartea a 38 000 de bărbați, femei și copii și a altor 42 500 care au fost strânși și trimiși în lagărul de concentrare Treblinka.
Această carte este o incursiune adâncă în multele motive care au făcut posibil ca niște oameni obișnuiți să devină atât de repede criminali – și cât de ușor este a crea o dinamică socială în care îndeplinirea și executarea ordinelor devine rutină. Ordinary Men ar trebui citită, mai ales în vremurile noastre haotice.
Cartea se deschide cu o scenă sfâșietoare. În locul unde subalternii săi vor omorî pentru prima dată, în orașul polonez Jozefow, un comandant le spune oamenilor săi, cu lacrimi în ochi, că dacă nu sunt în stare să îndeplinească ordinul primit, pot să stea pe margine. Din câteva sute de oameni, doar 12 se retrag. Ceilalți au împușcat în ceafă 1500 de evrei. Unele victime sunt ucise instantaneu, dar multe cad într-o goapă comună și sunt sufocate de trupurile celor care se vor prăbuși deasupra lor.
Cartea continuă cu scene care îți întorc stomacul pe dos. Unitatea îi va aresta și deporta pe evrei la Treblinka și va participa la exterminări în masă înfiorătoare, inclusiv Judenjagd – “vânătoarea evreilor” din satele poloneze.
Cartea oferă relatări personale, care ne arată că unora dintre recruți le făcea plăcere să omoare, iar alții, puțini, au făcut tot ce le-a stat în putință să evite uciderile, fără a periclita eficiența batalionului. Însă, marea majoritate a oamenilor au făcut ceea ce li s-a ordonat să facă, fiind extrem de eficienți la aceasta.
Contrastul dintre ororile comise și ceea ce erau înainte de război – niște oameni obișnuiți – și, de asemenea, ceea ce au declarat după război, este izbitor. Chiar dacă Browning explorează diferite raționamente, cititorul va rămâne tulburat. La fel ca Hannah Arendt, Browning concluzionează că motivele pentru care oamenii ucid în masă sunt cât se poate de banale: cedarea în fața autorității, nevoia psihologică de conformare, frica de a părea “slab” în fața celorlalți membri ai batalionului, detașarea de oamenii pe care îi ucid, îndoctrinați fiind de naziști să îi dezumanizeze pe evrei. Nu toți omorau din aceleași motive și niciun motiv, luat singur, nu ar fi fost destul pentru a explica faptele; dar, cumulate, au fost suficiente pentru a justifica unul dintre cele mai brutale masacre ale lui Hitler. Ceea ce este și mai înfricoșător, este cât de puțini au fost cei care au ales să stea deoparte de aceste omoruri, atunci când li s-a dat ocazia.
Browning scrie:
Mă tem că trăim într-o lume în care războiul și rasismul sunt omniprezente, în care puterea statului de a mobiliza și de a oferi legitimitate e în creștere, în care simțul răspunderii este atenuat de specializare și birocrație și în care grupul aparținător exercită o presiune imensă asupra comportamentului și stabilește normele morale. Mă tem că, într-o astfel de lume, statele care doresc să ucidă în masă, rareori vor eșua în incapabilitatea lor de a produce din niște “oameni obișnuiți” niște ”călăi benevoli.”
Unii ar putea spune că Browning minimalizează rolul pe care antisemitismul l-a avut în crimele naziștilor, deoarece dedică mai mult timp explorării dinamicilor psiho-sociale care au activat Holocaustul. Mesajul său, însă, este că orice societate este vulnerabilă în fața cumulului toxic de factori care a permis ca genocidul să se întâmple. Crimele în masă nu sunt comise de monștri, ci de oameni. Este de datoria noastră să înțelegem ce permite unei societăți să ajungă în acest stadiu.
Sursa: https://www.theamericanconservative.com/articles/tac-bookshelf-what-made-the-nazi-police-kill/
Sursa foto: Photo by Frederick Wallace on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter