Ce e corect și ce e greșit

O femeie face cumpărături într-un magazin de bijuterii. Dintr-o dată, vede un inel scump pe care și-l dorește cu disperare, care zace liber pe tejghea. Nimeni nu se uită. De ce nu-l ia?

De ceva timp mă gândesc la cuvintele „corect” și „greșit” și mă întreb ce înseamnă ele pentru oameni. Majoritatea oamenilor duc o viață acceptabilă din punct de vedere social și sunt guvernați de legile țării în care trăiesc. Ei nu fură ceea ce și-ar dori să aibă și nu agresează persoanele care îi deranjează. Majoritatea elevilor își termină studiile fără să copieze la examene, iar majoritatea cetățenilor vor depune declarații fiscale completate cu onestitate.

De ce să facem ceea ce este corect?

Femeia lasă inelul cu diamant pe tejghea pentru că știe că este greșit să furi și nu vrea să facă ceea ce este greșit, sau din cauza camerei de supraveghere care filmează magazinul?

Bărbatul din accidentul de mașină spune poliției adevărul despre ce s-a întâmplat din cauza celor 14 martori care stau în stația de autobuz sau pentru că știe că este greșit să mintă și vrea să facă ceea ce este corect?

Există o mare diferență între „a face ceea ce este corect” pentru că te temi de consecințele necinstei și a face acest lucru pentru că este ceea ce vrei cu adevărat să faci, din adâncul sufletului tău. Este greu să fii nevoit să mergi mereu împotriva propriilor dorințe, să îți refuzi lucrurile greșite pe care vrei să le faci, știind mereu că mâine dimineață vei dori să faci exact același lucru și va trebui să îl refuzi din nou.

Iubești să faci bine?

Imaginează-ți că există o modalitate de a dori să faci ceea ce este corect. Nu ar fi mai ușor? Nu ar fi mult mai bine să dorești să fii sincer și onest? Așa a procedat Iisus. Este scris despre El în scrisoarea către Evrei:

„Tu ai iubit neprihănirea şi ai urât nelegiuirea, de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus decât pe tovarăşii Tăi.” (Evrei 1:9).

Versetul vorbește de la sine. Bineînțeles că a fost fericit când a iubit neprihănirea! Nu ar fi oricine fericit dacă i-ar plăcea să facă ceea ce este drept, dacă ar prefera să facă ceea ce este drept în locul a ceea ce este greșit? Asta ar face ca totul să fie mult mai ușor. Dar cum a ajuns El să fie așa? Din moment ce El s-a născut cu o natură ca a noastră – despre care știm că este plină de înclinații spre a face ceea ce nu este corect – cum a ajuns El într-o stare în care iubea de fapt neprihănirea și ura nelegiuirea (greșeala)?

Răspunsul este, de fapt, destul de simplu. Dragostea lui Isus pentru Dumnezeu L-a făcut să vrea să facă doar ceea ce Îi plăcea lui Dumnezeu. El a vrut să Îl mulțumească pe Dumnezeu mai mult decât să asculte de propriile pofte. Gândește-te la cineva pe care îl iubești cu adevărat – nu ai vrea să-l rănești în niciun fel, nu-i așa? Oamenii la care ții sunt cei care vrei să fie fericiți, iar dacă îi iubești suficient de mult ai fi dispus să renunți la anumite lucruri pentru fericirea lor.

Este exact la fel cu Dumnezeu și cu Isus. Când începi să înțelegi cât de mult te iubesc ei, Dumnezeu, care „atât de mult a iubit lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu” (Ioan 3:16), și Isus, care Și-a vărsat propriul sânge prețios pentru a te răscumpăra din păcatele tale (1 Petru 1:19), atunci începi să le dai înapoi acea dragoste.

Dintr-o dată, întreaga ta atitudine se schimbă. Natura ta umană nu s-a schimbat – vei fi în continuare tentat să spui minciuni, să-i trădezi pe alții, să fii necinstit etc., dar acum ai o minte nouă. Spre deosebire de înainte, acum vrei să reziști tentației, pentru că nu mai vrei să faci ceea ce este greșit. Îl iubești pe Isus și vrei să-L faci fericit, și știi că nu-L va face fericit dacă, de exemplu, spui o minciună pentru a acoperi o greșeală.

Pentru că natura ta umană este încă prezentă, încă trebuie să alegi, dar nu mai este o alegere dificilă. Îți negi înclinațiile păcătoase pentru că Îl iubești pe Isus. De fapt, pe măsură ce continui să te abții de la anumite lucruri, observi o schimbare în reacțiile tale. Păcatul care sălășluiește în natura ta umană – ceea ce Biblia numește păcatul în carne și oase – își pierde treptat din putere. Biblia spune că este omorât. (Romani 8:12-13) De fapt, devine din ce în ce mai ușor, iar într-o zi nici măcar nu vei mai fi ispitit. Îți poți imagina ceva mai bun?

Acest proces este descris în mod clar în multe locuri din Noul Testament. De exemplu: „În adevăr, cei ce trăiesc după îndemnurile firii pământeşti umblă după lucrurile firii pământeşti, pe când cei ce trăiesc după îndemnurile Duhului umblă după lucrurile Duhului […] Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei. Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri, dar, dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.” (Romani 8:5,12-13)

„Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup a sfârşit-o cu păcatul.” (Petru 4:1)

Un text de Anna Risa pentru Active Christianity