Catastrofele naturale și ”gurile” lui Dumnezeu

Zilele trecute au apărut pe rețelele de socializare cîteva fotografii alăturate: fotografii de la paradele Pride și inundațiile catastrofale din Germania și Austria și incendiile din Canada. Imediat au apărut două tipuri de mesaje contradictorii: unii, care sînt siguri că există o legătură cauză-efect între stricăciunea morală din cele două teritorii și stihiile dezlănțuite și alții, care sînt la fel de siguri că primii nu au dreptate. Țin legătura cu prietenii mei din Germania și Austria zilnic, unii credincioși, alții mai puțin bisericoși și toți aceștia sînt extrem de mirați de claritatea pe care o au unii dintre predicatorii/profeții/slujitorii noștri față de ”voia” lui Dumnezeu cu privire la patria lor adoptivă, de la mai bine de 500 sau 1000 de km distanță. Nu este prima dată cînd de la amvoanele bisericilor auzim: ”Dumnezeu face asta și asta pentru că lumea s-a stricat …”. Este acum mai stricată decît în vremea lui Noe? A spus ceva nou Dumnezeu între timp în Textul revelat și noi nu știm? Oare, numai imoralitatea sexuală din zonele urbane ale țărilor europene este urîtă de Dumnezeu? Atunci, de ce nu se rup barajele din Olanda, de ce nu se scufundă Țările de Jos? Oare nu urăște Dumnezeu la fel de mult mîndria, bîrfa, lenea, spiritul lui ”lasă, domnule, că merge și așa …”? Nemții, tot nemți! De o civilitate, solidaritate și hărnicie de invidiat, s-au apucat să dreagă singuri străzile, au ieșit cu lopeți și mături, fără să aștepte Guvernul să le măture în fața caselor. Oare, acest fel de atitudine nu este iubită de Dumnezeu? Știți cum arată satele din zona Salzburgului sau orășelele din Germania provincială? Ce familii minunate găsești acolo, îmbisericiți și cu multă credință în Dumnezeu! Acest fel de retorică, fie într-o parte a pendulului, fie în cealaltă, dovedește mîndrie spirituală. Dacă nouă, deocamdată, ne este bine și nu ne-au lovit nici inundațiile nici incendiile nu înseamnă că sîntem mai buni decît alții. O spune și Mîntuitorul cînd se referă la turnul care a căzut peste unii sau la măcelul romanilor. Ploia cade și peste cei buni și peste cei răi. Soarele răsare și peste cei spurcați și peste cei neprihăniți deopotrivă, așa ne spune tot Isus Cristos în Predica de pe Munte. Relația dintre catastrofele naturale și starea morală de pe un teritoriu anume nu este de detectat de la nivelul pămîntului. De ce, atunci, credem că ne este permis să aplicăm o interpretare a evenimentelor naturale cu atît demultă siguranță? Lăsați-L pe Dumnezeu să fie Dumnezeu, dragi confrați! Lăsați-I și Dînsului cîteva taine pe care are dreptul să le păstreze față de noi. Nu ne este dator cu raport față de utilizatorii amvoanelor chiar la fiecare ploaie mai abundentă! Nici voi nu sînteți datori să explicați chiar fiecare mișcare telurică în cheie apocaliptică. Rugați-vă pentru Canada, Germania și Austria. În acele zone sînt frați de-ai noștri, români familiști, heterosexuali, unii integrați perfect în acele culturi, oameni de toată isprava. Rugați-vă cu mulțumiriși pentru România și zona binecuvîntată în care trăiți. Este har că este așa, este har că nu plouă peste noi cu foc și pucioasă! Harul general al lui Dumnezeu, care încă ține în Mîini această creație care geme în așteptarea răscumpărării. Să ne umilim în fața unui Dumnezeu care este Suveran și face tot ce vrea, fără să vrea să ne dea nouă toate cheile hermeneutice ale faptelor Sale.

Marius Cruceru, pentru Edictum Dei

Sursa foto: Photo by Federico Burgalassi on Unsplash