Când leii refuză să mănânce… – devoțional din Daniel 6

Vom face și de data aceasta câteva observații cu caracter aplicativ asupra textului.

În primul rând, trebuie să notăm slujba impecabilă a lui Daniel. Chiar dacă este vorba despre un imperiu și un împărat păgân, Daniel lucrează cu credincioșie și cu eficiență. Daniel este un om duhovnicesc, dar, în același timp, este omul care practică excelența în profesia și în slujba care i-au fost încredințate. Acesta este motivul pentru care, de la sosirea în Babilon și până acum, Daniel a ocupat mereu poziții „de top” în conducerea Imperiului. În momentul de față îl găsim între primii trei oameni ai împărăției, iar împăratul se gândește chiar să îl promoveze și să facă din el căpetenia acestora. Împărăția lui Dumnezeu este promovată, iar Numele Lui este înălțat prin astfel de oameni, după cum se vede la finalul fiecărui capitol, inclusiv al celui de față. Și reversul este însă adevărat: nimic nu Îl dezonorează mai mult pe Dumnezeu ca un credincios care își tratează atribuțiile slujbei cu neglijență sau cu necinste.

În al doilea rând, să notăm integritatea desăvârșită a lui Daniel. Iată ce observă cei ce privesc la el: „Atunci căpeteniile și dregătorii au căutat să afle ceva asupra lui Daniel, ca să-l pârască în ce privea treburile împărăției. Dar n-au putut să găsească nimic, niciun lucru vrednic de mustrare, pentru că el era credincios și nu se găsea nicio greșeală la el și niciun lucru rău. Atunci oamenii aceștia au zis: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere împotriva acestui Daniel (…)” (vezi v. 4-5). Este uimitor (deși, evident, ilegitim!) ca viața să îți fie spionată, iar cei care o spionează să nu găsească niciun motiv pentru a te acuza; să nu găsească nici chiar lucruri mici pe care mai apoi să le poată exagera. Concluzia disperată a rivalilor lui Daniel e relevantă: „Nu vom găsi niciun cuvânt de plângere…” Cu alte cuvinte, „acest om este atât de consecvent, încât nici nu mai are rost să așteptăm! Nu o să apară nimic.” Sau, „n-are rost să îl ispitim, pentru că nu va ceda cu nimic.” Privind pe paginile Scripturii, observăm că Iov se aseamănă lui Daniel în privința aceasta. În cazul lui, privește Dumnezeu, privește cel rău, privesc oamenii, dar nu descoperă nimic pentru care să îl acuze, astfel că satan va blama motivația sa. Ce s-ar întâmpla dacă noi am fi „spionați” în același fel? Ce raport s-ar scrie?

În al treilea rând, să observăm valorile lui Daniel. De multe zeci de ani de zile era în slujba celor mai puternice Imperii, în poziții înalte, de influență. Lucrul remarcabil este însă că nu își uită identitatea. Oricât de strălucitoare și de impunătoare ar fi fost cultura în care Daniel trăia și lucra, el știa în permanență cine este Dumnezeul lui și care este poporul lui. Daniel trăia într-o altă cetate, o slujea exemplar și era o binecuvântare, dar inima lui bătea pentru Ierusalim: „Când a aflat Daniel că s-a iscălit porunca, a intrat în casa lui, unde ferestrele odăii de sus erau deschise înspre Ierusalim și de trei ori pe zi îngenunchea, se ruga și lăuda pe Dumnezeul lui cum făcea și mai înainte” (vezi v. 10). Atunci când Daniel trebuie să aleagă între loialitatea față de împărat și cea față de Împărat, nu trebuie să ducă nicio luptă sfâșietoare. Împăratul Ceresc rămâne domn peste viața lui. Pentru El, Împăratul Ceresc și Împărăția Sa erau mai reale decât Dariu și împărăția acestuia. Reluând una dintre temele de ieri, nu aceasta înseamnă oare să te temi de Domnul?

În al patrulea rând, observăm izbăvirea lui Daniel. Dumnezeul lui este Domn peste întreaga creație. Daniel nu primește însă nicio garanție specială că va fi izbăvit. Aceasta nu schimbă însă cu nimic atitudinea Sa, cum nu o schimbă nici pe a celor trei tineri aruncați în cuptor.

Relatarea se încheie cu un împărat păgân care Îl laudă pe Dumnezeul lui Daniel și poruncește ca Acest Dumnezeu să fie cinstit în imperiul său. „Pentru ca oamenii să vadă faptele voastre bune și să slăvească pe Tatăl vostru care este în Ceruri”, spunea Însuși Domnul nostru.

Daniel in the Lions’ Den – Peter Paul Rubens