Când judecata bate la ușă – devoțional din Amos 6 și Evrei 12

Vom începe cu Amos 6. Cred că acest capitol este important pentru noi, întrucât atitudinea generală a societății pe care profetul Amos o descrie aici se aseamănă foarte bine cu cea manifestată de societatea în care trăim noi.

În primul rând, observăm aroganța. Iată modul cum gândeau ei: „Oare nu prin tăria noastră am câștigat noi atâta putere?” (vezi v.13). Este exact genul de atitudine asupra căreia Domnul Își avertizase poporul cu multe sute de ani în urmă, înainte ca aceștia să intre în țara promisă: „Când vei mânca și te vei sătura, când vei zidi și vei locui în case frumoase, când vei vedea înmulțindu-se cirezile de boi și turmele de oi, mărindu-ți-se argintul și aurul și crescându-ți tot ce ai, ia seama să nu ți se umfle inima de mândrie și să nu uiți pe Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din Țara Egiptului, din casa robiei; (…) Vezi să nu zici în inima ta: ‘Tăria mea și puterea mâinii mele mi-au câștigat aceste bogății’, ci adu-ți aminte de Domnul Dumnezeul tău, căci El îți va da putere să le câștigi..” (Deuteronom 8:12-14, 17-18).

În al doilea rând, observăm o cufundare fără limite în plăceri: „Ei se culcă pe paturi de fildeș și stau întinși alene pe așternuturile lor; mănâncă miei din turmă și viței puși la îngrășat. Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiți ca David în instrumentele de muzică. Beau vin cu pahare largi (…)” (vezi v. 4-6).

În al treilea rând, observăm, o preocupare pentru lucrurile nesemnificative, o risipire superficială a vieții în lucrurile care nu contează: „Vă bucurați de lucruri de nimic (…)” (vezi v. 13).

În al patrulea rând, observăm convingerea că situația de față va continua la nesfârșit, că nimic nu va tulbura această liniște: „Credeți că ziua nenorocirii este departe” (vezi v. 3). În consecință, poporul trăia „fără grijă în Sion” (vezi v. 1) și se complăcea în nelegiuire și chiar violență, convinși că nimeni nu va cere socoteală: „Faceți să se apropie domnia silniciei” (vezi v. 3).

Așa gândea o societate care se apropia, inevitabil, de momentul judecății. Poate ar trebui să ne îngrijoreze faptul că acest mod de gândire se aseamănă izbitor cu cel al vremurilor noastre…

Ce este de făcut în astfel de vremuri? Evrei 12:28 ne oferă răspunsul: „Fiindcă am primit dar o împărăție care nu se poate clătina, să ne arătăm mulțumitori și să aducem astfel lui Dumnezeu o închinare plăcută, cu evlavie și cu frică; fiindcă Dumnezeul nostru este „un foc mistuitor” (Evrei 12:28-29).

În primul rând, să înțelegem, spre deosebire de societatea din vremea lui Amos, că nu prin puterea noastră avem parte de toate binecuvântările de care ne bucurăm, ci prin harul lui Dumnezeu. Înțelegând acest lucru, vom avea un puternic imbold spre mulțumire. „Să ne arătăm mulțumitori”, îndeamnă autorul epistolei către Evrei. „Cine aduce mulțumiri ca jertfă, acela mă proslăvește” (Psalmul 50:23), adaugă Asaf. Mulțumirea alungă aroganța.

În al doilea rând, să fim preocupați mai mult decât de orice de „Împărăția care nu poate fi clătinată.” Să nu irosim vremea, precum cei din vremea lui Amos, cu lucruri neînsemnate și cu plăceri, ci să „căutăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și neprihănirea Lui” (Matei 6:33). Aceasta înseamnă să ne preocupăm de ceea ce este esențial, pentru că aceasta împărăție, spre deosebire de orice alt lucru care ne-ar putea preocupa, „NU poate fi clătinată.”

În al treilea rând, să învățăm să ne temem de Dumnezeu. Să îi aducem închinarea cuvenită, „cu evlavie și cu frică.” Cei din vremea lui Amos erau superficiali și nu înțelegeau că judecata bate la ușă. Această atitudine nu trebuie însă înlocuită cu o teamă morbidă care produce mereu scenarii apocaliptice și anticipează obsesiv nenorocirile care vor veni, ci cu o teamă sănătoasă de Domnul. Este teama care vindecă orice altă teamă și ne învață să trăim cu înțelepciune în orice fel de vremuri.