Călătorie spre lumină-o rugăciune (3)

Doamne, liniștește și limpezește  mintea și inima noastră pentru ca

dincolo de scâncetul din iesle, să auzim glasul care sună ca vuietul unor ape mari;

dincolo de ochișorii înlăcrimați ai celui nou-născut, să vedem ochii care străpung ca para focului;

dincolo de copilașul care gângurește în noapte, să vedem luceafărul strălucitor de dimineață și soarele care răsare din înălțime;

dincolo de cel care s-a născut pe vremea lui August și în zilele lui Irod, să îl vedem pe cel ce e Alfa și Omega, a cărui obârșie se suie până în vremuri străvechi până în zilele veșniciei și care n-are capăt la zile;

dincolo de copilașul firav, să îl vedem pe cel ce îi va îngrozi pe împărați;

dincolo de mirosul greu din iesle să simțim mireasma proaspătă a lumii de sus;

dincolo de nou născutul neajutorat pe cel ce este Salvatorul lumii

și dincolo de fiul tâmplarului, pe Fiul Lui Dumnezeu.

Da, Doamne, desfundă urechile noastre și risipește ceața din privirile noastre. O singură privire clară ne va îndestula și pe noi precum pe magi și nu vom mai putea nici noi de bucurie…