Călătorie spre lumină- cu Sf. Ioan Gură de Aur (12)

De data aceasta însă, chiar marele predicator mărturisește că ceea ce s-a petrecut acolo este dincolo de cuvinte, iar tăcerea este preferabilă. Dorința de a cunoaște, de a studia, de a cerceta, toate acestea au fost așezate în om de Dumnezeu. „Mari sunt lucrările Domnului/ cercetate de toți cei ce le iubesc”, spunea psalmistul (Psalmul 111:2). Există însă unele lucrări care transcend puterea noastră de înțelegere și pe care le pricepem doar până într-un punct. Este punctul în care investigația se oprește și face loc închinării; scrutarea este înlocuită de reverență, iar cercetarea de adorare. Să îl ascultăm din nou pe Gură de Aur. O facem mereu cu folos pentru sufletele noastre!

 

„Astăzi, Cel născut din Tatăl mai presus de minte și de cuvânt, pentru mine se naște din fecioară, tot mai presus de minte și de cuvânt. Atunci S-a născut din Tatăl după fire mai presus de veci, după cum știe Cel ce L-a născut. Astăzi se naște iară și mai presus de fire, după cum știe harul Duhului cel Sfânt. Nașterea Lui de sus adevărată este, iar nașterea de jos, fără minciună. Cu adevărat din Dumnezeu, Dumnezeu S-a născut și cu adevărat Același, din fecioară, om S-a născut. Sus, Singurul Unul-Născut din Cel Nenăscut, jos, Singurul Același Unul-Născut din singură fecioara. Și după cum necucernic lucru este să te gândești la mamă, la nașterea de sus, tot astfel de hulă lucru este să te gândești la tată, la nașterea de jos. Tatăl a născut fără curgere, iar fecioara a născut fără stricăciune. Nici Dumnezeu n-a suferit curgere născând, căci a născut prin Duhul. Din această cauză nici nașterea Lui de sus nu este tâlcuită, nici nașterea Lui în vremurile din urmă nu rabdă iscodire.

 

Că a născut fecioara astăzi, o știu! Că a născut Dumnezeu mai presus de timp, o cred! Dar chipul nașterii am învățat să îl cinstesc în tăcere și am primit ca prin cuvinte să nu iscodesc. Când e vorba de Dumnezeu, nu trebuie să căutăm la firea lucrurilor, ci să credem în puterea Celui ce le săvârșește. Legea firii este ca să nască femeia măritată, dar lucru mai presus de fire este ca să nască  fecioară ce nu știa de nuntă și să rămână fecioară. Să se cerceteze, dar, cele după fire, iar cele mai presus de fire să se cinstească în tăcere.

 

Iertați-mă, vă rog, că vreau să pun capăt cuvântului cu începutul. Sunt neîndemânatic pentru o cercetare mai adâncă și nu știu în ce chip și încotro să întorc cârma cuvintelor. Ce să spun? Ce să grăiesc? (…) O har netâlcuit!”

 

Text preluat din „Antologie tematică din opera Sfântului Ioan Gură de Aur”, selecție texte, introducere și note de Pr. Asist. Dr. Liviu Petcu, editura Basilica, București, 2015, p. 694.