Grecii caută înțelepciune și iudeii vor minuni, dar noi…? Unii caută provocare intelectuală, alții umblă după „feeling” și senzaționalism. În multe cazuri, depărtarea de esență are consecințe dezastruoase. În spațiul românesc apar tot mai multe cercuri care umblă după făcătorii de minuni. Nu cred că Dumnezeu nu mai face minuni, dar cred că este o problemă serioasă când se pune carul înainte boilor. Evanghelia este eclipsată și chiar făcută de râs. Locașurile de închinare devin un circ, un bâlci, în care „sfinții” înlocuiesc practicile duhovnicești cu manifestări venite din zone obscure: oameni care zboară în timpul rugăciunii, care îi trântesc pe alții la pământ sau îi trimit „spiritual” în ceruri. Îi vom cunoaște după roade, dar este căderea pe spate, în Duhul, o practică biblică?
Scriptura este clară în acest sens și există destulă literatură în limba engleză pe această temă. Or, iată că fenomenul a ajuns și la noi. Este drept. Întâlnirea cu Dumnezeu este copleșitoare și avem numeroase exemple în cartea sfântă în care oamenii au căzut în fața descoperirii prezenței Sale: Avraam, Iosua, Ezechiel și alții. Între ceea ce găsim în Biblie și practica de astăzi există diferențe semnificative.
În Scripturi, oamenii au căzut la întâlnirea cu Dumnezeirea, cu Îngerul Domnului (o teofanie veterotestamentară precum în cazul lui Manoah) și la apropierea unui arhanghel (precum în cazul lui Daniel). Nu a existat un intermediar uman care să-i „teleporteze” pe credincioși în ceruri prin strigăte, punerea mâinilor, împingeri sau suflări.
O altă chestiune care dă de gândit este poziția pe spate a căderii „în Duhul” practicată de unele cercuri contemporane. Biblia abordează și această chestiune. Cazurile, însă, nu au fost de bun augur. Un exemplu grăitor în acest sens este cel al preotul Eli.
Unii acuză că liderii acestor mișcări care întrețin fenomenul utilizează manipulator hipnoza, presiunea de grup, autosugestia etc. Or, originea practicilor se poate trasa înainte de creștinism în șamanism și mesmerism. Din această perspectivă este necesară o vigilență suplimentară. Există un război spiritual. Forțele spirituale există și acționează. Ele sunt ori bune, ori… rele.
Serghei Pricopiuc
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter