Ca să nu mai rămânem repetenți și de Crăciunul acesta…

Este totuși posibil să avem parte de sărbători pline de pace? Este posibilă odihna la sărbătoare? Ar trebui, pentru că sărbătorile tocmai la odihnă ne cheamă. Acestea ne învață că Dumnezeu a intervenit în istoria noastră și a făcut o măreață lucrare, realizând ceea ce noi nu am fi putut realiza vreodată. Chemarea noastră este să credem, iar a crede înseamnă a te odihni, adică a sta liniștit, înțelegând că Dumnezeu s-a ocupat de ceea ce era esențial

Să revenim totuși la întrebarea de mai sus: este odihna posibilă la sărbătoare? Cred că da, dacă ținem seama de două principii importante, pe care le voi expune în continuare. O fac cu smerenie, ca unul care, de nenumărate ori, a rămas repetent. Ce ar trebui să înțelegem?

În primul rând, că mai mult nu înseamnă mai bine; mai mult nu înseamnă mai fericit. Trebuie să recunoaștem că deja suntem „setați” să gândim după principiul acesta. Să luăm de pildă masa de sărbătoare. Sau mesele!? Suntem, de fiecare dată, însoțiți de credința (pentru că este vorba despre o „credință”) că masa trebuie să fie cât mai încărcată. Când spun încărcată, încărcată vreau să spun.

Interesant cum credem lucrul acesta an de an, deși realitatea ne contrazice. Ne contrazice biologia, prin medicii care se silesc să ne explice, cum pot mai bine, că stomacul își păstrează dimensiunile obișnuite și în perioada 24.12-01.01! Ne contrazice experiența anilor trecuți. Când mă gândesc la perioada post-sărbătoare, îmi vin în minte cuvintele Proverbelor: „Ale cui sunt vaietele?”. Putem spune, adaptând răspunsul: „ale celor care au consumat prea mult cârnaț, prea multe sarmale și prea mult cremeș de sărbători. De câte ori nu ne-am luptat să ne ținem ochii deschiși la timpul de închinare al bisericii, pentru că ne-am luptat până la epuizare cu platourile care au precedat întâlnirea?

Acest „mai mult” nu are însă de-a face doar cu masa de Crăciun, ci și cu diversele activități din această perioadă a anului. Am dori să ornăm casa. Mă iertați, înainte dorim curățenie generală. Revenind, după ce am făcut curățenia generală, dorim să ornăm casa, să facem pachete pentru nevoiași, să participăm la repetițiile de Crăciun ale diverselor formații, să luăm cadouri, să mergem cu colinda toată noaptea, să fim odihniți pentru timpul de închinare de dimineața, să avem invitați la masa de Crăciun, să ne vizităm părinții, prietenii și pe cei dragi, să ne bucurăm și de o mică vacanță, să petrecem timp cu copiii noștri ca să le explicăm adevărata semnificație a sărbătorii, să vizităm o biserică mică de lângă oraș cu puțin frați și surori care se vor bucura, să trimitem mesaje (Cum? Toți le așteaptă cu înfrigurare și puternice emoții…). A, și era să uit! Dorim să ne facem timp pentru a medita profund la ceea ce s-a întâmplat cu adevărat la această sărbătoare. Un mic sfat: să păstrăm un picuț de timp pentru la final, ca să ne întrebăm de ce nu ne-a ieșit.

Ceea ce ne propunem an de an este omenește imposibil! Dacă dorim odihnă și pace, trebuie să ne luăm markerul verde sau roșu, culorile Crăciunului, și să operăm modificările necesare în lista noastră. Te rog, nu te mai gândi la ce ai putea adăuga pentru a avea parte de un Crăciun fericit. Dimpotrivă, întreabă-te ce poți să tai. Și taie!

În al doilea rând, ar trebui să înțelegem că a fi fericit înseamnă a dărui, nu a acumula. După cum bine cunoaștem, o dimensiune esențială a acestei sărbători este dăruirea. Ne răsună mereu în minte frumoasa afirmație a apostolului Pavel: „Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare” (2 Corinteni 9:15). Ca să fiu și mai corect, fericirea nu vine doar când „dăruim”, ci când „ne dăruim”. Dumnezeu nu ne trimite câte ceva din ale Sale (de fapt, ne trimite în fiecare zi), ci Îl trimite pe Fiul. Întruparea Fiului, viața și moartea de care este urmată, reprezintă cea mai pură formă de iubire, iubirea neatinsă de egoism. Atunci când S-a întrupat, Hristos nu a ținut cu mâini strânse de privilegiile pe care le avea în virtutea faptului că era „deopotrivă cu Dumnezeu”, ci „s-a dezbrăcat pe Sine Însuși” (vezi Filipeni 2:6). Crezul creștin exprimă superb adevărul acesta atunci când spune: „care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din fecioara Maria și s-a făcut om”.

De ce spun toate acestea? Pentru că în perioada aceasta suntem mereu tentați să ne gândim la ce am putea să ne cumpărăm, ce am putea să primim, ce ar trebui să facem pentru a fi mulțumiți și împliniți la sărbătoare. Ne vin o mulțime de idei pe care le punem cap la cap și astfel obținem o rețetă extrem de complexă și de complicată pentru fericire. Rezultatul, previzibil de altfel, este că ajungem doar agitați și surmenați, iar mai apoi proiectați în cea mai adâncă nefericire, de unde și multele discuții despre „depresia post-sărbătoare”.

Încercăm de pildă să creăm acea atmosferă „magică”. Arareori reușim, pentru că rețeta pentru crearea ei presupune multe, multe „ingrediente”, iar astfel de rețete complicate nu se pretează la atmosfera agitată din preajma sărbătorilor. Rămânem mereu cu un gust amar și cu acel „dacă”. „Dacă ar fi venit copiii acasă…, dacă ieșeau cozonacii mai pufoși…, dacă nu ardeam friptura…, dacă ne-am fi luat câteva zile libere… atunci erau reușite sărbătorile.” Fals! Nu ar fi fost.

Sărbătoarea aceasta ne învață că fericirea nu vine atunci când alergăm frenetic după ea, ci atunci când uităm de noi înșine. Uităm de noi înșine, pentru că vrem să ne amintim de Hristos și să Îl slujim cât putem mai bine. Îl slujim, slujindu-i pe cei de lângă noi. Așa că, de aceste sărbători, nu vă doresc să fiți fericiți, pentru că fericirea va fugi de noi. Mai degrabă, să uităm de noi înșine și de fericirea noastră. Poate vom fi uimiți să descoperim că tocmai în felul acesta vom fi fericiți. În cele din urmă, și această sărbătoare este, într-un sens, paradoxală. Nu o spun eu, ci apostolul Pavel: „Căci cunoașteți harul Domnului nostru Isus Hristos. El, măcar că era bogat, S-a făcut sărac pentru voi, pentru ca, prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogățiți”. (2 Corinteni 8:9).