Bucurie, dar fără pace

1. Cum a fost să conduci pe străzile din Juárez? Te-ai simțit vreodată în pericol?

Pe unul dintre drumurile principale pe care călătoream în fiecare zi, o bandă era blocată, așa că ajungeai la un punct de oprire. Bărbați în uniforme militare erau staționați acolo, înconjurați de saci de nisip. Aveau puști de asalt. Duba noastră se oprea ușor lângă ei și trebuia să aștepte să i se facă semn să treacă. Uneori opreau o mașină și o verificau. Ești vulnerabil. Îți dă de gândit.

2. Care a fost cea mai izbitoare dovadă pe care a violenței omniprezente din oraș?

Când Lynn Vincent și cu mine am discutat pentru prima dată despre posibilitatea de a realiza un reportaj din Mexic, mi-a sugerat să ascult un podcast despre femeile dispărute din Juárez. Așa că am făcut-o. Am și citit mult despre sutele de femei ucise în Juárez în ultimii ani. Câteva luni mai târziu, când mă aflam în oraș, un prieten mi-a arătat o cruce pe care cineva o pictase pe un stâlp de iluminat. Sunt peste tot. Sunt un simbol al femicidelor, un memento că fiicele încă dispar. Atunci cercetarea mea a devenit foarte serioasă.

3. Ce te-a surprins cel mai mult în relatarea acestei povești?

Am aflat că oamenii percep diferit amenințarea violenței în Juárez. O locuitoare din El Paso, Texas, mi-a spus că are o soră în Juárez pe care nu a mai văzut-o de ani de zile. E îngrozită de posibilitatea de a avea probleme cu mașina sau de a avea un accident în Mexic, așa că nu merge acolo. În contrast cu Susana Cisneros, o tânără pe care am intervievat-o și care a obținut un MBA la New Mexico State University. A fost cea mai bună din clasa ei. A ales să facă naveta la muncă în El Paso, în timp ce locuiește în Juárez, unde costul scăzut al vieții înseamnă că își poate permite să dețină o fermă. Susana crede că, dacă nu-ți bagi nasul în treaba altora, nu trebuie să-ți faci griji cu privire la sicarios (ucigași).

4. Care a fost cel mai puternic semn al speranței pe care l-ai întâlnit?

Am stat de vorbă cu un cuplu, se numeau David și Carol, gândindu-mă că îmi pot povesti despre provocările pe care le presupune creșterea unei familii în Juárez. În schimb, prin intermediul englezei aproximative a lui Carol, am ajuns să aud o poveste legată de traversarea frontierei. Când avea 20 de ani, David a trecut ilegal granița americană și a ajuns într-o închisoare care avea în bibliotecă Biblii în spaniolă. A citit cu regularitate timp de două luni și s-a întors în Juárez cu o nouă credință. Carol a ajuns și ea la Hristos. Astăzi, ei sunt activi în biserica lor, își educă acasă cei trei copii și sunt ocupați să își trăiască credința într-un oraș cunoscut pentru violența sa. Radiază bucurie – ca să observ asta n-am avut nevoie de interpret.

Un text de Leigh Jones pentru World