Blestemul temerii de oameni

Teama de oameni îi paralizează pe evrei în episodul relatat în Numeri 13. Iată raportul spionilor trimiși în țara Canaan: „Ne-am dus în țara în care ne-ai trimis. Cu adevărat este o țară în care curge lapte și miere și iată-i roadele. Dar poporul care locuiește în țara aceasta este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari. (…) Țara pe care am străbătut-o, ca s-o iscodim, este o țară care mănâncă pe locuitorii ei; toți aceia pe care i-am văzut acolo sunt oameni de statură înaltă. Apoi am văzut în ea pe uriași, pe copiii lui Anac, care se trag din neamul uriașilor: înaintea noastră și față de ei, parcă eram niște lăcuste” (vezi Numeri 13: 27-28, 32-33).

Una dintre lecțiile cele mai importante care reiese din acest episod este că teama de oameni conduce la răzvrătire față de Dumnezeu și față de planurile Lui. Dumnezeu este așezat în boxa acuzaților: „Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta, în care vom cădea de jaf?” (vezi Numeri 14: 3). Planurile divine sunt anulate, iar poporul ia hotărârea de a se întoarce în Egipt: „Să ne alegem o căpetenie și să ne întoarcem în Egipt” (vezi Numeri 14:4).

Urmările sunt tragice: „Oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit acolo înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică” (vezi Numeri 14:37). Este momentul în care poporul își dă seama în mâna cui este cu adevărat puterea și în mâna cui este viața lor! Până atunci se temuseră că Dumnezeu nu îi poate ajuta, iar fiii lui Anac îi vor ucide în lupta la care sunt trimiși. Acum, odată ce judecata fusese aplicată, realizează cine este Cel de care ar trebui să se teamă.

Teama de oameni are un singur leac: teama de Domnul! Nu cred că exagerez atunci când spun că una dintre cele mai presante nevoi ale creștinului de azi, dar și ale bisericii de azi, este să (re-)învețe să își trăiască viața în teamă de Domnul. Despre teama de Domnul vs. teama de oameni vorbesc și celelalte texte care au fost citite azi, în cadrul programului de citire propus de Robert Murray M’Cheyne.

„Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei? (…) Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum și cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. (…) Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuința morților, căci mă va lua sub ocrotirea Lui” (Psalmul 49:5,13, 15).

„Oamenii vor intra în peșterile stâncilor și în crăpăturile pământului, de frica Domnului și de strălucirea măreției Lui, când se va scula să îngrozească pământul. În ziua aceea, oamenii își vor arunca idolii de argint și idolii de aur pe care și-i făcuseră (…)” (Isaia 2:19-20).

„Căci știm cine este Cel ce a zis: „A Mea este răzbunarea, Eu voi răsplăti!” Și în altă parte: „Domnul va judeca pe poporul Său.” Grozav lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului Celui viu” (Evrei 10:30-31).

Să nu fim ca evreii care, din cauză că s-au temut de oamenii, au dorit să dea înapoi și să se întoarcă în Egipt, ci să spunem alături de autorul Epistolei către Evrei: „Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credință pentru mântuirea sufletului” (Evrei 10:39).