Nu a existat generație cu mai mult acces la informație decît generația noastră. Sîntem cea mai informată generație care va fi trăit pe pămînt. Nu putem spune același lucru despre formarea noastră epistemică, despre modul de prelucrare a datelor la care avem acces, despre discernămînt. Avem cunoștințe multe, nu multă cunoaștere.

sursa foto alaskasafetyalliance.org

Zilele trecute am asistat la o dezbatere, ca multe în această perioadă, legată de pandemie, viruși, gripe, răceli, alfa, delta, omicron, deltacron. Era o egalitate îngrijorătoare în atmosferă, deși erau prezenți și medici, unii cu doctorat în științe medicale. Economiști și profesori de geografie își exprimau părerile cu la fel de multă încredere despre subiecte precum medicii.

Ba chiar mai mult. În ciuda evidențelor că cel care făcuse 9 ani de medicină, plus alți 38 de practică în cabinet, stăpînea foarte bine aparatul conceptual, limbajul tehnic și metodologia specifică științei pe care a studiat-o, părerile avizate i-au fost considerate ”păreri personale”, ”opinii”. În virtutea cărui fapt?

”Stimate domnule doctor, dar n-ați văzut cutare sau cutare video pe youtube! Cel care prezintă este un tip foarte ”tare”, i-am citit biografia și realizările pe wikipedia!”

Știința de carte autentică, rodul studiului de ani de zile în biblioteci serioase, practica îndelungată au fost expediate dintr-o frază de o enciclopedie a amatorilor și de un spațiu în care se poate încărca deopotrivă un filmuleț cu o petardă pusă în turul pantalonilor sau o conferință mediocru susținută într-un amfiteatru al vreunui liceu de provincie.

Bunul simț este arestat, smerenia este captivă, revoluția epistemică strigă năucă: ”libertate, egalitate, fraternitate!” Sîntem liberi să ne exprimăm, sîntem egali în opinii, fraternizăm într-o dulce complicitate a ignoranței. Am început să ne pricepem la toate în egală măsură, luînd în apărarea noastră faptul că ”ne interesează, ne-am informat, am citit, pentru că este în joc viața și sănătatea noastră!”

Miza este mare, admit! Cu atît mai mult nu m-aș baza pe instinctul meu gnoseologic.

Predau Greaca Noului Testament de aproape 30 de ani la nivel universitar. Mi-am tocit coatele pe băncile facultății de filologie, specializarea Limbi Clasice și sînt destul de sigur pe structurile sintactice și nuanțele semantice din Noul Testament.

Nu mi se întîmplă des, dar o dată pe an cel puțin tot o pățesc. Intru în discuție cu oameni care au vreo agendă exegetică proprie sau vor să își apere o poziționare etică sau de practică eclesială (nu găsiți un exeget mai cultivat și mai bun în ce privește textele despre divorț decît o persoană care vrea să divorțeze!). Discutăm problema pe toate părțile și, deși omul știe din ce îmi cîștig pîinea, fraza cade cu o greutate de grindă peste fruntea mea:

”În limba greacă nu este așa! În original se spune … ” și de aici urmează nervi. Omul nici nu știe să citească grafemele, nici nu știe să pronunțe, nu cade pe accente, habar n-are ce înseamnă un iota subscris la conjunctiv și de unde vine, dar … vorba englezească: ”maybe he is wrong, but never in doubt!”

Știe, s-a informat, a citit, a ascultat un predicator pe youtube, care a citat din grecește, predicator care i-a spus ce a dorit el să audă, ceva care s-a potrivit cu narațiunea pe care a votat-o deja, pentru că (nu-i așa?) miza este mare! Sînt sigur că la fel de penibili sunăm noi, ceilalți, profanii, cînd discutăm despre lucruri pentru care n-am plătit prețul calificării. De aceea avem nevoie de apelul la specialiști.

Dar ce faci cînd specialiștii, ei înșiși, nu se înțeleg între ei și livrează informații contradictorii?

Ei, aici se complică problema și este loc pentru o cu totul altă discuție. Pînă atunci însă, să ne recuperăm măcar temporar buna cumpănire și să dăm credit specialistului, să îl lăsăm să se exprime în domenii în care noi n-am petrecut atît de mult timp pentru formarea unei opinii demne de respect. Da, unii dintre noi ne-am simțit înșelați de specialist, în ciuda formării sale îndelungate. Cel puțin unii dintre noi am primit diagnostice ratate. Dar am apelat atunci la a doua opinie, la un alt specialist, nu la wikipedia și nici la youtube.

Am avut o experiență de aceste fel cu ochiul meu stîng. Am ajuns pînă la urmă în Ungaria și apoi în Statele Unite. Acolo am văzut cum funcționează ”peer review-ul” serios, cum medicul nu este papa local și nici ultima autoritate, nici măcar în ochii lui. Dar, așa cum spuneam, despre aceasta, cu altă ocazie!

Marius David Cruceru pentru Edictum Dei