“Poate că va veni curând o vreme când… va fi nevoie atunci de vitejie fără renume, căci nimeni nu-și va aminti faptele ce sunt făcute pentru apărarea ultimă a caselor voastre. Dar nici nu vor fi faptele mai puțin vitejești doar pentru că nu sunt ridicate în slăvi.” — Aragorn către Eowyn, Stăpânul inelelor, J.R.R. Tolkien
Vitejia este demnă de glorie și faptele mărețe merită aducere aminte. Uneori, însă, nu se întâmplă niciunul din aceste lucruri, cel puțin printre reprezentanții oamenilor obișnuiți.
În întâmplarea din care este desprins citatul lui Tolkien, bărbații pleacă la război. Eowyn vrea să îi însoțească, însă trebuie să rămână în urmă, acasă. Dacă privim cu atenție, această situație aduce în prim-plan valoarea inestimabilă a vieții căminului și locul unic pe care femeia îl ocupă acolo.
Cu siguranță, un motiv pentru care Eowyn nu dorește să rămână în urmă este că bărbații nu prețuiesc și nici nu-și amintesc ce fac femeile în căminele lor. Într-adevăr, este greu să pretuiești și să iei seama la aceste fapte când nici chiar beneficiarii direcți nu o fac. Câte femei fac fapte de vitejie în casele lor, fapte care trec neobservate și nelăudate?
Moartea eroică pe câmpul de luptă are puterea de a rămâne în memoria colectivă, fie gravată în monumente de piatră, fie în cântece, fie în scrieri, dăinuind mii de ani. Faptele făcute în văzul tuturor – cel mai adesea, făcute de bărbați – sunt lăudate de întreaga comunitate.
Pe lângă acestea, există efortul zilnic de a zidi și de a apăra căminul. Prin definiție, acestea sunt fapte obișnuite. “Extraordinarul” înseamnă ceva ieșit din comun, ceva demn de luat în seamă. Este ușor să trecem cu vederea valoarea lucrurilor obișnuite. Însă viața se compune dintr-o multitudine de lucruri obișnuite, lucruri care trebuie să fie obișnuite.
Ce ar însemna ca viața să presupună o moarte eroică? Dacă moartea eroică este lăudată, este din cauză că viața obișnuită este atât de minunată încât merită să mori eroic pentru ea. Altminteri, pentru ce motiv ar merge un bărbat integru la război? Sau de ce și-ar sacrifica o femeie viața muncii asidue de a avea grija de familie și cămin?
A ne apăra căminele înseamnă a apăra ceea ce ar trebui să fie obișnuit. Această apărare este datoria fiecăruia dintre noi. Mai ales în zilele acestea. Acum este timpul când e nevoie de fapte de vitejie fără renume pe care puțini le vor remarca și de care puțini își vor aminti. Aceste fapte sunt pe umerii femeilor.
Căminul abundă de viață, aici se formează o micro-comunitate, aici geniul feminin este evident și pus în valoare. Subaprecierea femininului și subaprecierea căminului merg întotdeauna mână în mână.
Pentru o apărare eficientă a căminului, bărbații trebuie să redescopere frumusețea acestuia și locul lor în interiorul lui, investind timp și energie, trup și suflet. Căminul funcționează eficient bazându-se pe complementaritatea bărbatului și femeii.
Și dacă va veni o zi în care bărbații vor fi nevoiți să meargă la război și femeile să rămână în urmă, vor știi ce apară și din ce motiv. Fie ca faptele de vitejie ale bărbaților și femeilor, acasă sau departe, extraordinare sau obișnuite să nu rămână nelăudate.
John A. Cuddeback, Institute for Family Studies
Sursa foto: Photo by British Library on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează