Ann Judson și triumful educării femeilor

Apelul făcut de ea a avut un efect imediat și răsunător. Oamenii au făcut donații generoase pentru a educa femeile din Burma. Mulți voluntari s-au alăturat misiunii de acolo.

Ann Judson este una din multitudinea de creștini care au insistat că educația trebuie să fie accesibilă tuturor.

Prioritatea educării femeilor în istoria bisericii

Încă din primele secole ale bisericii creștine, convertiții erau instruiți. Adeseori erau învățați din manuale și catehisme timp de doi sau trei ani înainte de botez. În secolul al IV-lea, Augustin spunea că multe femei creștine erau mai bine informate asupra chestiunilor divine decât filozofii păgâni. Alfabetizarea universală a ajuns să fie considerată esențială, pentru ca fiecare persoană să poată citi Scriptura. A existat o creștere a numărului școlilor în zonele protestante. Martin Luther credea că era o crimă ca părinții să nu asigure educația tuturor copiilor lor.

Hannah More (1745-2833) a fost contemporană cu Jane Austen. La un moment dat, numărul cărților vândute de More l-a depășit pe al lui Austen cu 10 la 1. După convertirea ei, More s-a dedicat cauzei Evangheliei, a reformei sociale și a asigurării educației. Și-a dedicat resursele financiare și timpul în înființarea de școli pentru fetele și băieții săraci, adeseori întâmpinând opoziție fermă. În 1799, a scris cartea ei faimoasă, “Strictures on the Modern System of Female Education”.

Începutul unei pasiuni de-o viață

În 1803, o adolescentă din Bradford, un orășel liniștit din  Anglia, a citit cartea lui More. Când More a citat pasajul din 1 Timotei 5:6 – “Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăiește, este moartă.”, acesta i-a vorbit direct lui Ann Hasseltine (viitoare Judson). Știa că trăia pentru petreceri și plăceri, nu pentru Cristos. După convertirea ei, Ann tânjea ca și alții să-L cunoască și să-L laude pe Dumnezeu. A început să predea la o școală locală la 17 ani. În fiecare dimineață se ruga împreună cu copiii din clasa ei. Jurnalul ei ne dezvăluie că, în ciuda varstei ei fragede, cea mai adâncă dorință era ca toți oamenii din toate națiunile să învețe despre Isus Cristos. 

În 1812, la 21 de ani, Ann s-a căsătorit cu Adoniram Judson. La două săptămâni după nuntă, și-au luat rămas bun de la familie, prieteni și tot ceea ce aveau în New England și s-au îmbarcat către Asia. După o călătorie lungă și dificilă, după multe dificultăți, după moartea primului copil al cuplului, soții Judson au început un centru de misiune creștină în Burma. În ciuda opoziției, bolii și a morții celui de-al doilea copil al ei, Ann nu a renunțat la visul ei de a înființa o școală pentru fete. De asemenea, lucra împreună cu Adoniram în activitățile lui evanghelistice și în traducerea literaturii creștine.

Ann a murit în 1827 la vârsta de 36 de ani. Sănătatea ei s-a înrăutățit datorită suferințelor îndurate și datorită detenției lungi și grele a soțului ei. Din punct de vedere omenesc, eforturile lui Ann l-au ajutat pe Adoniram să supraviețuiască detenției. El a trăit pentru a mai sluji încă 23 de ani în Burma.

Educația rămâne

Moștenirea lăsată de soții Judson dăinuiește chiar și azi, când un regim militar tiranic guvernează regiunea Burma/Myanmar. Credincioșii din zonă se îngrijesc de orfani, oferă educație, îi slujesc pe cei nevoiași și răspândesc Evanghelia. Liderul britanic în domeniul ajutorului umanitar, baroana Caroline Cox, a vizitat adesea Myanmarul. Credincioșii din zonă i-au relatat că guvernul urăște creștinismul deoarece “cultivă o democrație adevărată prin încurajarea indivizilor să gândească și să-și formeze opinii personale.”

Ce omagiu frumos adus influenței educației creștine! În cartea “The Book That Made Your World”, omul de știința indian Vishal Mangalwadi observă: “Lucrările de misiune occidentale (…) au dat naștere, au finanțat și au dezvoltat sute de universități, mii de colegii și zeci de mii de școli. Au educat milioane de oameni și-au transformat națiuni întregi.”

Misionarii protestanți își doreau ca oamenii să poată citi singuri Biblia tradusă în limba lor. Au alcătuit forme scrise care să corespundă limbajului oral, au creat litere și caractere, au tipărit primele ziare, manuale și Biblii și au înființat școli. Datorită educației primite, fetele (la fel ca băieții) și-au schimbat poziția în societate. Chiar și în zilele noastre, cel mai important factor în dezvoltarea femeilor de pretutindeni este accesul la educație.

Ann Judson a fost una dintre nenumărații creștini care insistau că toată lumea, indiferent de rasă, sex sau statut, ar trebui să aibă acces la educație. Toată lumea ar trebui să poată sa învețe despre Dumnezeu, să citească Cuvântul Său și să fie echipat corespunzător pentru a-și sluji comunitatea. Cel mai important, fiecare persoană trebuie să aibă oportunitatea să îl cunoască mai bine pe Dumnezeu și să îi dea slava cuvenită.

Sharon James, The Gospel Coalition