Ajutor! Slujba mea e doar o slujbă

Un cuvânt care ne-ar putea ajuta este “vocație”. În cultura noastră, folosim cuvântul “vocație” aproape în același fel în care folosim cuvântul “ocupație”. Însă aceste cuvinte sunt destul de diferite. Ocupația este ceea ce ne ocupă timpul încercând să ne câștigăm existența. Cuvântul “vocație” își are originea în “chemare” și se referă la ceea ce ne-a chemat Dumnezeu să facem pentru a împlini planul Său în viețile noastre.

Creștini fiind, trebuie să înțelegem că ocupația noastră are o măsură de vocație în ea. Dumnezeu ne cheamă să ne folosim darurile, talentele și resursele pentru planul Său. Chemarea Sa este ceea ce oferă demnitate slujbelor noastre, chiar și celor grele și frustrante. Dumnezeu vrea să arate aspecte ale bunătății și slavei Sale altora prin munca pe care o prestăm în timpul săptămânii, precum și prin închinarea noastră de duminică.

Una dintre cele mai importante caracteristici ale demnitatii pe care o oferim fiecărui loc de muncă vine dintr-un pasaj din Geneza, unde omenirea este caracterizată înainte ca munca să fie definită. Înainte ca primilor oameni să le fie spus ce să facă (Geneza 1:28), li se spune cine sunt în ochii lui Dumnezeu. Geneza 1:26-27 spune: 

“Apoi Dumnezeu a zis: <<Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră…>> Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut.”

Dumnezeu a creat omenirea după chipul Său. Suntem creați pentru a-L oglindi, pentru a oglindi caracterul și grija Sa. Bineînțeles, faptul că suntem făcuți după chipul Său nu înseamnă că suntem Dumnezeu. Când spunem despre un copil că seamănă foarte bine cu tatăl lui, nu spunem că este la fel ca tatăl lui. Ci, când îl vedem, ne ducem cu gândul la tatăl lui. În același fel, când oamenii ne văd munca, ar trebui să se ducă cu gândul la Tatăl nostru ceresc, mai ales la caracterul și grija Sa.

Ai valoare fără a fi realizat ceva

Faptul că ni se spune cine suntem înainte ca se ni se desemneze munca pe care o avem de făcut este una dintre cele mai timpurii explicații biblice ale Evangheliei. Când înțelegi cu adevărat frumusețea profundă a faptului că ești prețuit de Dumnezeu înainte ca să fi făcut orice fel de efort pentru El – ești prețuit pentru cine ești, nu pentru ce ai realizat – atunci viața ta se schimba. Începi să trăiești în libertatea faptului că Dumnezeu te privește nu prin prisma a ceea ce îi oferi, ci a ceea ce-ți ofera El, prin Cristos. Dragostea și mila lui Dumnezeu nu se bazează pe ceea ce faci, ci pe harul Său față de tine. Credința în acest lucru este baza vieții creștine și combustibilul pentru o viață împlinită.

Ai valoare dincolo de munca ta

Faptul că suntem creați după chipul lui Dumnezeu influențează multe aspecte, inclusiv felul în care ne privim pe noi înșine și pe alții. Toate problemele de identitate pe care le avem cu slujba noastră (semnificație bazată pe performanță, poziție sau remunerație) sunt contracarate. Putem să apreciem binecuvântările muncii noastre, însă nu ne bazăm valoarea pe felul în care un șef, o companie sau clientelă ne prețuiește. Știm că valoarea noastră este deja fixată prin identitatea și semnificația pe care o oferă Dumnezeu. Succesul pe care-l prețuim cel mai mult se măsoară prin cât de bine reflectăm caracterul și grija lui Dumnezeu, chiar și în profesiile dificile sau desconsiderate.

Deoarece Dumnezeu dorește ca fiecare persoană să îi semene, vocația ar trebui să fie cuantificata prin felul în care îi ajutăm pe alții să-l cunoască mai bine pe Cel al cărui chip îl poartă, astfel încât Dumnezeu să fie cunoscut și iubit de cât mai mulți.

Cum putem face aceasta?

Angajatorii creștinii trebuie să privească la angajații lor și să se întrebe: “Cum putem să contribuim la bunăstarea lor? Primesc beneficii pe măsura efortului? Sunt plătiți cum se cuvine pentru munca lor?”. Dumnezeu trebuie să se reflecte în viața, munca, produsul și practicile lor.

Angajații trebuie să își trateze colegii (chiar și pe cei dificili) cu demnitate și respect, arătând că dragostea și harul lui Dumnezeu față de ei nu se datorează acțiunilor. De asemenea, trebuie să îi ajute și pe alții să prospere și să nu se concentreze doar asupra succesului și progresului propriu. Colegii acestuia vor cunoaște caracterul lui Dumnezeu datorită sacrificiului și ajutorului primit.

Misiune la locul de muncă

Prin munca noastră continuăm munca lui Dumnezeu în lume. Slujbele noastre arată slava și bunătatea lui Dumnezeu, chiar în mijlocul spinilor, pălămidei, durerii și sudorii acestei lumi căzute (Geneza 3:16—9). Aceasta este sarcina noastră, lăsată de Dumnezeu.

Munca noastră are cu siguranță scopul de a ne întreține familiile, de a oferi o mărturie creștină și de a finanța misiunile evanghelistice ale bisericii. Însă acestea nu sunt singurele scopuri și nici măcar cele mai importante.

Munca noastră este un instrument al harului lui Dumnezeu prin care ne împotrivim depravarii lumii căzute, prin influența caracterului lui Dumnezeu oglindit în noi, chiar și în locurile de muncă cele mai dificile, frustrante, demoralizatoare și seculare. Când Dumnezeu le-a spus primilor părinți: “Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul” (Geneza 1:28), nu le poruncea doar să fie prolifici. Fiecare persoană trebuia reflecte caracterul lui Dumnezeu în toate colțurile lumii și în toate situațiile vieții. Slava lui Dumnezeu trebuie să umple pământul prin existența și strădaniile umane.

Scopul muncii noastre nu s-a veștejit după cădere, ci a devenit mai clar și mai urgent. Slăvește-L pe Dumnezeu dacă muncești într-un loc unde fiecare zi este împlinitoare, talentele tale sunt folosite în totalitate și colegii tăi sunt minunați. Însă, chiar dacă nu e așa, Dumnezeu dorește ca să-L reprezinți acolo unde muncești. Dumnezeu smulge buruienile acestei lumi prin triumful și corvoada slujbelor noastre.

Demnitate în practici și produs finit

Îl reprezentăm pe Isus în tot ce facem. Caracterul și neprihănirea Sa se văd în integritatea noastră. Dreptatea Lui se vede în imparțialitatea noastră. Nu favorizăm pe nimeni și nici nu asuprim pe cei care nu ne plac. Practicile la locul de muncă – atât cu clienții cât și cu concurenții, arată caracterul lui Cristos chiar și atunci când nu spun nimic despre El. 

Ceea ce producem nu ar trebui dictat sau influențat de capriciile culturale sau opinia populară. Creștinii trebuie să caute în Cuvantul lui Dumnezeu pentru a vedea dacă produsele și munca lor Îl glorifică.

Munca ca închinare

Daca privim la slujba noastra din aceasta persoectiva, ne dăm seama că Dumnezeu le oferă tuturor oportunitatea de a participa la planurile Sale prezente și viitoare. Când avem această perspectivă, ne dăm seama că munca noastră înseamnă mai mult decat noi înșine: cum Îl glorificăm pe Dumnezeu. Ea este înnobilată nu atât de competențele și calificările noastre, ci de scopul pe care-l împlinește Dumnezeu prin noi. Poetul secolului al XIX-lea, Gerard Manley Hopkins, spunea: “Ridicarea mâinilor la rugăciune Îl glorifică pe Dumnezeu, însă un bărbat cu furca în mână sau o femeie cu o oală cu lături Îl glorifică, de asemenea. El este atât de măreț încât toate lucrurile Îi dau slavă, dacă intenționezi astfel.”

Acesta este mesajul – munca noastră este o albie pentru harul lui Dumnezeu. Prin muncă primim si dăruim binecuvântarea.

Când folosim ceea ce ne-a dat Dumnezeu acolo unde ne-a chemat El, împlinim planul Său. Îndatoririle pot fi mărețe sau obișnuite, potrivit felului în care lumea estimează abilitățile noastre, însă credincioșia va reflecta întotdeauna bunătatea lui Dumnezeu. Suntem pe pământ sfânt de fiecare dată când facem o muncă cinstită avându-L pe Dumnezeu în vedere. Orice efort care reflectă caracterul Său constituie închinarea noastră de luni – și privilegiul vocației noastre.

Bryan Chapell, Crossway

Sursa foto: Photo by Rodeo Project Management Software on Unsplash