Ajutor! Copiii mei îmi întorc vorba

Cu toții am trecut prin asta. Îi spui copilului tău să facă ceva sau încerci să îl ajuți să vadă ceva despre el însuși sau despre lume, iar el răspunde imediat cu un fel de ripostă verbală.

Uneori te înfruntă rapid: “Nu asta s-a întâmplat!”.

Alteori răspund în defensivă: “Deja fac asta!”.

Iar alteori te atacă: “Dar nu faci așa!”.

Ceea ce stă în spatele acestui fel de răspunsuri este că copilul tău se folosește de cuvintele sale pentru a le respinge pe ale tale – pentru a se proteja de tine și de influența pe care încerci să o ai în viața lui.

Și asta doare. Ai considerat că trebuie să îi spui ceva copilului tău, iar el ți-a spus că nu este de acord. Ai făcut efortul de a te îngriji de ei, iar ei au făcut efortul de a te îndepărta. Doare. Este jignitor.

Dar acum mingea este din nou în terenul tău. Ce trebuie să faci? Două lucruri: 1)  să vezi imaginea de ansamblu pentru tine și 2) să-ți ajuți copilul să vadă ce face ee fapt.

În primul rând, privește imaginea de ansamblu.

Copilul tău are o problemă… dar nu este atât de mult cu tine, cât cu Cel care te-a pus în viața lui. Prin lipsa de respect față de tine – să presupunem că ceea ce ai spus nu a fost păcătos sau exprimat în mod păcătos – ei nu Îl respectă pe Dumnezeu, întrucât El este cel care le-a spus să te respecte (Ex. 20:12). Dacă nu vezi problema din această perspectivă mai largă, nu vei putea să-ți ajuți copilul în adevărata lui nevoie.

Aceasta nu este o licență pentru a folosi poruncile lui Dumnezeu pentru a-ți constrânge copilul să facă ceea ce vrei tu. Dar este o rugăminte ca tu să fii mai supărat de pericolul în care se află copilul tău prin respingerea locului tău în viața lui decât de modul în care te face să te simți respingerea lui.

Când ești mai preocupat de copilul tău decât de impactul pe care îl are asupra ta, atunci ești în starea de spirit potrivită pentru a-l ajuta. Cum faci acest lucru?

Nu fi surprins – Ne naștem respingându-L pe Dumnezeu și căile Sale, crezând că putem trasa un curs mai bun pentru viața noastră decât El. Întorcându-ți vorba, copilul tău nu face decât să exprime concret ceea ce a fost întotdeauna adevărat despre natura lor decăzută.

Acceptă planul înțelept al lui Dumnezeu – Dumnezeu știa că copilul dumneavoastră va avea nevoie de ajutor pentru a face față căderii sale și, dintre toate persoanele pe care le-ar fi putut alege, a crezut că tu ai fi cea mai bună. El l-a pus pe copilul tău în familia ta pentru a realiza scopurile Sale în viața lui.

Îți vine greu să crezi acest lucru? Te lupți să accepți și să dorești asta? Atunci cere harul Său să te schimbe astfel încât inima ta să accepte ceea ce vrea El (Marcu 9:24). Cere-i să te ajute să crezi că El îți va da ceea ce ai nevoie pentru a asculta de El (2 Pet. 1:3-4).

Acestea sunt aceleași lucruri de care are nevoie și copilul tău, dar nu-l poți conduce spre ajutorul de care are nevoie fără să îl experimentezi mai întâi tu însuți.

Fii mișcat de milă – Copilul tău este în pericol să te respingă nu doar pe tine, ci și pe Domnul care l-a creat pentru El. Ce înseamnă asta? Ei trebuie să fie salvați din ceea ce fac (Iacov 5:19-20). Iar Dumnezeu ți-a acordat privilegiul de a fi primul care le răspunde.

Gândește-te ca la o misiune de salvare și asta îți va îndulci atitudinea față de ei, îți va schimba cuvintele pe care le folosești, îți va modifica tonul și va comunica dragoste, nu iritare sau mânie.

Angajamentul pe termen lung – Nu te aștepta la o conversație unică cu copilul tău, nici măcar dacă acesta și-a dat viața Domnului. Nu așa funcționează nebunia. În schimb, păcatul este dezrădăcinat încet pe parcursul vieții. Mulțumește-te atunci să faci incursiuni regulate împotriva păcatului, mai degrabă decât să speri să-l elimini o dată pentru totdeauna.

Identifică-te cu copilul tău – Parabola robului nemilostiv ne amintește că, deși altcineva poate să fi păcătuit enorm împotriva noastră, datoria lui este infimă față de cât am păcătuit noi împotriva lui Dumnezeu (Matei 18:21-35).

În acest sens, s-ar putea să nu le fi întors vorba părinților tăi (puțin probabil, dar posibil), dar cu siguranță i-ai întors vorba lui Dumnezeu.

Ai bombănit și te-ai plâns atunci când nu ți-a dat ceea ce ai vrut.

I-ai pus la îndoială bunătatea Sa atunci când a lăsat să ți se întâmple ceva ce tu nu voiai.

L-ai nesocotit pur și simplu – i-ai spus “nu” când ți-a spus ce trebuie să faci.

Și nu te-a zdrobit. De ce? Pentru că Dumnezeu este un expert în a se ocupa de copiii săi atunci când aceștia îi întorc vorba. Iona este un exemplu minunat care ne arată o persoană căreia în mod clar nu i-a plăcut ceea ce făcea Dumnezeu și i-a spus acest lucru foarte clar (Iona 4:1-3). Iar Dumnezeu a răspuns vorbindu-i oricum (Iona 4:4, 9-11), pentru binele lui, nu pentru că i-a făcut viața Domnului mai ușoară, ci pentru că de asta avea nevoie Iona.

Și a făcut același lucru pentru tine. El a făcut cu tine tot ceea ce tu trebuie să faci acum cu copilul tău – și-a păstrat planul Său bun pentru tine, a fost mișcat de milă pentru tine și este credincios față de tine pe termen lung. Așa că acum, inspiră-te din ceea ce Dumnezeu a făcut pentru tine când intri în lumea copilului tău pentru a-l ajuta.

În al doilea rând, ajutați-vă copilul să vadă ce face cu adevărat.

Revino asupra subiectului – Uneori poți vorbi cu copilul tău pe moment. De multe ori, este mai înțelept să lași ca toată lumea să se liniștească și să revii asupra subiectului mai târziu. După ce te-ai luptat cu propria inimă și cu durerea, încearcă să te întorci la copilul tău și să-i spui: “Hei, am observat un tipar între noi și mă întreb dacă putem vorbi despre asta. Se pare că sunt momente în care îmi spui că nu vrei să auzi ceea ce îți spun. Poți să mă ajuți să înțeleg ce se întâmplă?

Ceea ce încerci să faci este să pornești o conversație în jurul comentariilor în general. Dacă poți, iată câteva lucruri care ar putea fi utile de adus în discuție.

Expune presupunerile ascunse – De cele mai multe ori, atunci când un copil le întoarce vorba părinților săi, nu o face într-un mod atent și bine argumentat. În schimb, ei răbufnesc. Imediat. Ajută-i să realizeze ce se întâmplă atunci când nu acordă cinci secunde de considerație cuvintelor tale, când presupun că nu ai nimic de spus și că nu au nevoie de tine. Întrebați-i dacă acestea sunt genul de presupuneri pe care vor să le facă.

Reamintește-le imaginea de ansamblu – Copilul tău trăiește în lumea lui Dumnezeu la fel ca tine și, totuși, la fel ca tine, este tentat să ignore această dimensiune verticală a vieții. Trebuie să o readuci în conștiința lor, reamintindu-le că Dumnezeu te-a pus în viața lor pentru a-i ajuta să trăiască bine și că au responsabilitatea de a accepta ceea ce El le-a dat.

Dar fii atent când faci acest lucru. Acesta nu este un atuu sau o stratagemă pentru a-i pune în șah-mat să se supună ție. Dacă acesta este scopul tău – în sfârșit am găsit o modalitate de a-i face să te asculte!” – atunci copiii tăi se vor simți (pe bună dreptate) manipulați și resemnați. De aceea, trebuie să fi mai degrabă îngrijorat pentru ei și pentru pericolul în care se află decât pentru furia sau frustrarea pe care o simți. Dacă nu ești, te vei folosi de vinovăție pentru a obține ceea ce vrei, în loc să le arăți harul de care au nevoie.

Arată-le o parte din sentimentele tale – Copiii acționează fără să vadă impactul pe termen lung al acțiunilor lor asupra celorlalți. Din nou, fără a încerca să-ți manipulezi copilul, lasă-l  să întrevadă ce se întâmplă în interiorul dumneavoastră atunci când vă îndepărtează verbal. Găsiți modalități de a spune: “Când îmi respingi cuvintele, mă simt respins. Și îmi vine să mă îndepărtez – nu o voi face pentru că te iubesc, dar sunt tentat – pentru că nu-mi place acest sentiment.”

Prevedeți viitorul – Ajutați-vă copilul să vadă implicațiile relaționale mai largi ale purtării sale. Spune ceva de genul: Sunt îngrijorat de cum va decurge viața ta dacă vei continua pe acest drum. Când oamenii fac aceleași lucruri la nesfârșit, acele lucruri devin parte din ei, astfel încât nici nu se mai gândesc la ele. Ele devin pur și simplu modul în care răspundem automat. Deci, gândește-te: Cum crezi că va fi viața ta dacă a le întoarce vorba oamenilor devine o parte din tine? Cum crezi că va influența relația ta cu bunicii tăi? Cu profesorii de la școală? Antrenorii? Poate cu un șef la serviciu? Crezi că prietenilor le va plăcea acest lucru la tine? Pare o idee bună acum – cum ar fi să nu mai ai probleme cu mama sau cu tata – dar te rog să ai grijă, pentru că formezi tipare pe care s-ar putea să le urăști mai târziu.

Acestea sunt lucruri care ar putea fi de ajutor, dar te rog să-ți amintești că dorința ta – ca odrasla ta să te audă și să trăiască mai bine – nu este ceva ce poți face să se întâmple. Acesta este cel mai greu lucru în ceea ce privește creșterea copiilor: vă puteți face copiii să vă audă cuvintele, dar nu îi puteți face să iubească ceea ce spuneți. Dumnezeu nu ți-a dat această putere în viața nimănui, nici măcar în a copilului tău.

Chemarea ta este să pătrunzi cu credincioșie în lumea lor prin adevărul lui Dumnezeu în moduri multe și creative. Strigă la El pentru harul Său de a face asta și pentru mila Sa de a înmuia inima copilului tău astfel încât să vrea să audă ceea ce ai de spus.

William P. Smith, Crossway