Adu-ți anxietatea la biserică

Chiar și în biserică, putem fi reticenți în a împărtăși ceea ce ne-ar putea face să părem slabi în credință sau mai puțin spirituali decât sperăm că ne văd ceilalți. Poate ne deschidem doar în fața consilierilor sau a terapeuților, deoarece este mai ușor să fim vulnerabili în fața cuiva care nu ne cunoaște și care este obligat să păstreze confidențialitatea.

Ajutorul profesional poate fi bun și chiar necesar. Dar dacă ne împărtășim frica și anxietatea doar în cabinetul unui terapeut, pierdem multe binecuvântări și încurajări pe care Dumnezeu dorește să le primim prin comuniunea cu alți credincioși.

Împărtășită, nu rușinoasă

De zece ani, eu și soțul meu trăim în Asia de Sud-Est, unde valorile culturale adânc înrădăcinate ale independenței și individualității au fost constant provocate de valorile interdependenței și conformității. Trăind într-o cultură estică, bazată pe comunitate, am fost profund influențată în modul în care citesc Biblia. Am început să observ cât de multe îndemnuri biblice sunt adresate creștinilor nu individual, ci ca unei comunități.

Eclesiastul 4:9–10 declară în mod direct beneficiile comunității:

„Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor. Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul. Dar vai de cine este singur și cade fără să aibă pe altul care să-l ridice!”

În plus, găsim îndemnuri adresate comunității care se referă în mod direct la frică. În Biblie, lupta cu frica și anxietatea nu este rușinoasă; este de la sine înțeleasă. Este o experiență umană comună, pe care Isus a anticipat-o printre ucenicii Săi. El i-a încurajat cu dragoste ca grup, spunând: „Nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere Împărăția” (Luca 12:32). Și a folosit pluralul când a spus: „Să nu vi se tulbure inima. Aveți credință în Dumnezeu și aveți credință în Mine” (Ioan 14:27).

Pavel i-a scris lui Timotei că „Dumnezeu nu ne-a dat un duh de frică, ci de putere, de dragoste și de chibzuință” (2 Timotei 1:7). Iar autorul Epistolei către Evrei explică faptul că „putem zice plini de încredere: ‘Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme. Ce mi-ar putea face omul?’” (Evrei 13:6). Noi, familia credincioșilor, ne îndemnăm unii pe alții la această credință plină de încredere. Dacă lupta ta cu frica și anxietatea a devenit prea grea pentru tine singur, este momentul să o expui puterii întregii tale comunități creștine.

Împărtășește lupta

Cum ne ajută comunitatea creștină atunci când ne luptăm? Proverbe 12:25 explică: „Îngrijorarea din inima omului îl doboară, dar o vorbă bună îl înveselește.” Nu putem primi o „vorbă bună” care să ne ușureze povara anxietății dacă nu împărtășim mai întâi lupta. Trebuie să ne împărtășim temerile și anxietățile pentru a le înfrunta împreună. Când ne împărtășim poverile și ne încurajăm unii pe alții prin Cuvântul lui Dumnezeu, povara devine mai ușoară.

Apostolul Iacov subliniază și el ajutorul pe care îl primim de la alți credincioși, îndemnându-ne: „Mărturisiți-vă unii altora păcatele și rugați-vă unii pentru alții, ca să fiți vindecați. Mare putere are rugăciunea celui neprihănit” (Iacov 5:16). Eliberarea vine atunci când o luptă cu păcatul este adusă în comunitate, deoarece mijlocirea noastră reciprocă este puternică și eficientă. Frica și anxietatea nu sunt neapărat păcate, dar putem presupune fără să greșim că rugăciunea este la fel de eficientă și în aceste circumstanțe. Când ne împărtășim greutățile în mijlocul comunității, avem acces la puterea colectivă a rugăciunilor fraților noștri.

Împărtășește încurajarea

Recunoașterea fricilor noastre nu este doar spre beneficiul nostru. Pe măsură ce Dumnezeu ne ajută, iar credința și curajul nostru cresc, și ceilalți sunt întăriți și îmbărbătați. De ce este relatarea lui David despre trecerea prin valea umbrei morții, fără să se teamă de vreun rău, inclusă în Psalmul 23, un imn de închinare colectivă? Pentru că mărturia lui ne încurajează pe toți.

Așa cum scrie David Gibson în Domnul Psalmului 23 (n.t.): „Ceea ce Dumnezeu a făcut deja pentru poporul Său îmi arată că există motive mai mult decât suficiente să cred că poate face același lucru și pentru mine: Dumnezeu are un istoric pe care mă pot baza, pentru că a făcut deja lucruri minunate pentru familia mea în credință.” Acesta este și motivul pentru care continuăm să spunem poveștile martirilor, misionarilor și eroilor credinței din trecut.

“Nu putem primi o ‘vorbă bună’ care să ne ușureze povara anxietății dacă nu împărtășim mai întâi lupta.”

Avem nevoie de întreaga comunitate de credincioși, atât cei care trăiesc, cât și cei care au plecat la Domnul, pentru a mărturisi credincioșia lui Dumnezeu în mijlocul luptelor noastre. Când ne împărtășim luptele în comunitatea creștină, nu doar că găsim încurajare pentru noi înșine, ci devenim și o încurajare pentru ceilalți.

Așadar, nu-ți ascunde și nu-ți îngropa frica și anxietatea. Nu le păstra exclusiv pentru cabinetul consilierului. Deși ajutorul profesional poate fi valoros, nu este un substitut pentru puterea colectivă și încurajarea pe care le găsim în comunitatea credincioșilor. Așteaptă-te ca Dumnezeu să lucreze în mijlocul luptelor tale cu frica și anxietatea. Așteaptă-te ca Dumnezeu să lucreze prin poporul Său, pe măsură ce îți împărtășești luptele în comunitate.

 

Articol scris de Besty Kirk pentru TheGospelCoalition (thegospelcoalition.org)

https://www.thegospelcoalition.org/article/take-anxiety-church/