Adu o bucățică din cer pe pământ! Azi! – devoțional din Ezechiel 26

Primul lucru pe care îl observăm este că această profeție este adresată direct unei națiuni străine: “Spune Tirului (…)” (vezi v. 3). Deși cea mai mare parte a profețiilor lui Ezechiel au de-a face cu Israel, Domnul este Dumnezeul întregului pământ. El ia hotărâri cu deplină autoritate în dreptul oricărei națiuni. Să nu uităm că, la vremea la care Ezechiel își scrie profeția, fiecare popor își avea „dumnezeul” lui. Confruntarea dintre popoare nu era privită doar în dimensiunea ei militară, ci era întotdeauna dublată de lupta dintre dumnezeii acelor popoare. Concluziile extrase erau clare și fără echivoc: dumnezeul al cărui popor biruia era dumnezeul cel mai puternic, cel mai vrednic.

Dumnezeul lui Israel era însă diferit. Acesta pretindea autoritate peste orice națiune de pe pământ și, iată! Pretindea autoritate chiar în contextul în care poporul Său fusese înfrânt. Ba mai mult, El însuși hotărâse și vestise prin profeții săi înfrângerea și deportarea poporului. Avem de-a face cu un Dumnezeu care nu se potrivea tiparului de atunci și care, cu siguranță, nu se potrivește șabloanelor în care dorește să Îl așeze societatea de azi.

Care este mesajul pe care Dumnezeu îl are pentru această cetate străină? Acesta este calificat, încă de la început drept „o cântare de jale” (vezi v. 2). Un fel de bocet, de cântare funerară. Mesajul nu începe însă cu jalea, ci începe cu strălucirea și bunăstarea. De la v. 3 la v. 25, Dumnezeu Însuși constată slava și prosperitatea acestei cetăți. În slujba ei erau cele mai trainice vase și cei mai competenți marinari (vezi v. 4-9). Mai mult este vorba despre o cetate bine apărată din punct de vedere militar (v. 10-11). De acum încolo apare un cuvânt care se va repeta aproape în fiecare versete, până la v. 25, cuvântul „negoț.” Alături de acesta, apar și altele, din aceeași arie semantică: „marfă”, „negustor”, „târg”. Este vorba despre o activitate economică înfloritoare, despre un flux comercial cât se poate de prosper. Din pricina aceasta, în Tir pătrundeau cele mai bune mărfuri. Nu era vorba doar despre hrană îmbelșugată și îndestulătoare: Tirul depășise demult acel nivel. Era vorba despre lux! V. 25 concluzionează: „Erai în culmea bogăției și slavei!”

Tirul „era pe val”, cum obișnuim să spunem. Și la propriu, și la figurat: „Vâslașii tăi te duceau pe ape mari” (vezi v. 26). Apare însă, ca în multe alte texte biblice acel „DAR” care schimbă radical registrul: „DAR un vânt de la răsărit te va sfărâma în inima mărilor” (vezi v. 26). De aici încolo, atmosfera este un de groază și jale. Toți cei care până acum erau implicați în acest comerț sau beneficiau de pe urma lui, privesc uluiți. Aceștia nu pot decât să își exprime groaza, dar și jalea. Nimicirea este însă definitivă și irevocabilă: „Ești nimicit de tot și te-ai dus pentru totdeauna” (vezi v. 36).

Și totuși de ce folosim timpul nostru prețios, într-o dimineață tihnită de toamnă, de sâmbătă, pentru a citi despre soarta unei cetăți antice? Răspunsul nu e atât de complicat: o facem pentru că în acest text nu este vorba doar despre o cetate antică, ci despre cetatea lumii, la nivel general. Nu este vorba doar despre Tir, ci despre modul de viață și valorile întruchipate de Tir. De-a lungul istoriei, acestea au fost întruchipate în multe cetăți, multe civilizații. Aici este luat drept exemplu Tirul. Imaginea biblică preferată este însă Babilonul. Mai apoi va urma Roma. Foarte interesant, imaginile din Ezechiel 27 vor fi reluate în cartea Apocalipsa, cap. 18.

Este vorba despre lumea care își leagă valoarea și semnificația de „aici și acum” și care trăiește doar pentru aici și acum. Societatea mândră care are impresia că are toate resursele necesare și că se descurcă. Acea societate care zidește un turn al cărui vârf să străpungă cerul. Pentru o astfel de societate, Dumnezeu este o complicație inutilă. Rând pe rând, aceste cetăți au căzut. Modul în care se clatină lumea noastră de ceva vreme, ar trebui să ne dea de gândit.

Dar, Slavă Domnului!, în paralel cu cetatea aceasta, există una cerească. Este o împărăție formată din oameni care trăiesc pe pământ, dar au o mentalitate cerească. Sau, cum îmi place să spun, trăiesc cu capul în nori, dar cu picioarele pe pământ. Să nu cumva să credem că nu le pasă de ceea ce se întâmplă lângă ei sau că sunt insensibili la nevoile celorlalți. Dimpotrivă, acești oameni au fost mereu o binecuvântare pentru cei de lângă ei, pentru că, inima lor bătând pentru cer, au reușit să aducă cerul pe pământ. Sau cel puțin o bucățică din el.

Photo by Simone Mascellari 🇮🇹 on Unsplash