Ceea ce Biblia spune despre etica sexuală este poate cel mai inconfortabil aspect al credinţei creştine în societatea contemporană. Etica sexuală creştină este de neacceptat pentru că subminează şi confruntă valorile de bază ale culturii occidentale: identitate autonomă, libertate, egalitate şi autenticitate. Trăim într-o vreme în care confruntarea şi negarea a ceea ce simte individul că este adevărat pentru el, în zona sexualităţii, înseamnă atacarea identităţii de bază şi impunerea unor restricţii incorecte. A sugera că Dumnezeu aşează limite şi graniţe sexualităţii umane pentru binele nostru, sună ridicol în urechile multora.
Iată câteva adevăruri inconfortabile cu privire la sexualitate pe care creştinismul le promovează şi pe care oricine trebuie să le accepte pentru a se numi cu adevărat creştin, adică urmaş al lui Cristos:
1. Dumnezeu a creat şi onorează trupurile sexuale şi sexualitatea. Contrar tendinţelor gnostice din anumite cercuri creştine, trupul uman cu funcţiile sale sexuale nu este nici murdar, nici înjositor în ordinea creaţiei divine. Încă de la început, Dumnezeu a evaluat trupul bărbătesc şi cel femeiesc ca fiind „bun” şi le-a oferit relaţia sexuală ca un dar pe care-l încurajează în cadrul rânduit de El (Proverbe 5:19, 1 Corinteni 7:3-5). Acest lucru se vede cel mai clar în cartea din Biblie, Cântarea Cântărilor, care este o frumoasă celebrare a relaţiei intime heterosexuale. Ce adevăr inconfortabil!
2. Comportamentul sexual creştin ar trebui să fie, în mod clar, diferit de cel al lumii. Acest adevăr a fost evident încă din primele zile ale creştinismului din lumea romană, unde exista o lipsă totală de inhibare sexuală. Mulţi creştini timpurii proveneau din astfel de contexte luptându-se în mod serios cu renunţarea la aceste obiceiuri. Creştinii au fost chemaţi, prin scrierile Scripturii, la o etică sexuală nouă, diferită, ce întrecea simpla satisfacere a propriilor pofte (Romani 1, 1 Corinteni 6, Efeseni 5).
3. Sexualitatea nu este o chestiune privată. Biblia este străină de conceptul occidental conform căruia nu ar trebui să ţi se spună ce poţi sau ce nu poţi face în intimitatea dormitorului tău. Pavel, de exemplu, afirma clar că tot ceea ce facem în calitate de creştini, incluzând practica sexuală, afectează întregul „trup” al lui Cristos.
4. Relaţia sexuală în afara căsătoriei NU este, în nici un caz, permisă. În societatea noastră, sexul este văzut ca ceva normal încă de la primele întâlniri. Nu mai este nici o problemă cu o aventură, fără vreo constrângere ulterioară, între doi adulţi care-şi dau consimțământul. Dar Dumnezeu a creat relaţia sexuală pentru contextul unirii, prin legământ, dintre un bărbat şi o femeie (Geneza 2:24, Matei 19:3-6, 1 Corinteni 7:2). Oricât ar fi de tentant sexul premarital pentru a testa lucrurile şi a determina compatibilitatea, nu există nici o justificare biblică.
5. Imoralitatea sexuală include cuvinte şi gânduri. Să nu ne înşelăm că trăim după voia lui Dumnezeu doar pentru că nu am avut relaţii intime în afara căsătoriei. Scriptura afirmă clar că imoralitatea sexuală include pofta (Matei 5:28), ispitirea altora (Proverbe 5:1-23, 7:1-27, 1 Timotei 2:9-10) şi limbajul murdar (Efeseni 5:3-4).
6. A susţine că „aşa te-ai născut” nu este o scuză. Toţi ne naştem cu înclinaţii înspre păcat, incluzând păcate sexuale. A avea o anume aplecare nu justifică acţiunea noastră. Chiar dacă ar exista explicaţii naturale, acestea nu vin la pachet cu obligaţii morale. Scriptura ne cheamă să renunţăm la o astfel de „logică”. Inconfortabil, nu?
7. Atât Vechiul, cât şi Noul Testament interzic practica homosexuală. Ori de câte ori este menţionată homosexualitatea în Vechiul Testament, aceasta este condamnată (Geneza 19, Levitic 18:22, 20:13). Legea în care a crescut Isus Cristos şi în care a fost educat Pavel era consecventă în dezaprobarea comportamentului homosexual. Deşi numai câteva texte din Noul Testament (Romani 1, 1 Corinteni 6:9-11 şi 1 Timotei 1:8-11) abordează activitatea homosexuală, în fiecare este etichetată ca păcat în ochii lui Dumnezeu.
Ba mai mult, Pavel foloseşte homosexualitatea ca un exemplu a problemei fundamentale a păcatului. În Romani 1, Pavel explică răzvrătirea omului împotriva lui Dumnezeu, subliniind homosexualitatea ca fiind un exemplu clar al respingerii suveranităţii lui Dumnezeu şi al refuzului de a onora ordinea creaţiei. Pavel foloseşte relaţia homosexuală ca ilustraţie într-un astfel de context teologic, arătând că prin schimbarea rolurilor oferite în creaţie, ei de fapt întrupează condiţia spirituală a celor care au schimbat „adevărul despre Dumnezeu cu o minciună.”
8. Bisericile ar trebui să preţuiască pe celibatari şi chemarea de a rămâne aşa. Cultura evanghelică trebuie să fie mai atentă în a nu înălţa căsătoria mai presus de locul în care Dumnezeu a aşezat-o. De asemenea, trebuie să recunoască rolul important şi impactul semnificativ pe care un celibatar îl poate avea pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Isus Cristos nu a fost căsătorit. Din câte ştim, nici Pavel, cel care a recomandat statutul de celibatar pentru unii (1 Corinteni 7:8-9, 25-40). Cei necăsătoriţi nu sunt creştini de mâna a doua, ci trebuie incluşi în echipele de conducere şi slujire a bisericii locale.
9. Bisericile trebuie să prezinte cu dragoste Evanghelia faţă de orice om, indiferent de păcatul sexual cu care se luptă. Evanghelia, vestea bună prin care suntem salvaţi, nu are în centru mesajul: „fără sex în afara căsătoriei!”, nici căsătoria heterosexuală, ci pe Cristos şi jertfa Sa pe cruce pentru toţi cei ce se încred în El şi se pocăiesc de păcatele lor. Pornind de la aceasta, biserică locală trebuie să se asigure că fiecare persoană necăsătorită are acces la relaţii de prietenie profunde şi statornice ca o căsătorie. O astfel de comunitate a credinţei va trece prin situaţii jenante şi inconfortabile. Dar va fi o minunată imagine a dragostei jertfitoare a lui Cristos.
Iosua Faur, pentru Edictum Dei
sursa foto: Yoann Boyer on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter