Adevărata însemnătate a Crăciunului

Odată cu lăsarea întunericului peste tranșee, sunetul obuzelor și tirurilor de artilerie se stingeau. Colinde în surdină, în franceză și engleză pe o parte a frontului și în germană pe cealaltă, au început să umple tăcerea nopții reci.

Albert Moren își amintește o scenă din Ajunul Crăciunului, în apropiere de satul francez La Chapelle d’Armentières: “A fost o noapte cu o lună frumoasă, pământ înghețat, alb peste tot. La aproximativ 7 sau 8 seara era agitație în tranșeele germane și vedeam niște lumini – nu știu ce erau. Ei au cantat <O, noapte preasfințită> – <Stille Nacht>. Nu voi uita niciodată, este unul dintre cele mai importante momente din viața mea. M-am gândit, ce sunet frumos…”

Dimineața, soldații, la început șovăielnici, au început să iasă din labirintul tranșeelor și să se îndrepte către temutul și pârjolitul petic de pământ neutru. S-a cântat, s-a făcut schimb de tutun și alimente. Pozele de familie au fost scoase din buzunarul de lângă inimă. Au apărut și niște mingi de fotbal. Pe frontul de vest, soldații, care cu câteva ore înainte fuseseră încleștați într-o luptă pe viață și pe moarte, acum se întâlneau într-un meci de fotbal.

Pentru o zi scurtă, dar cu totul deosebită, a fost pace pe pământ. Unii au numit acest Armistițiu de Crăciun “miracolul de pe frontul de vest.”

Dornic să publice niște vești bune, ziarul londonez The Times a scris despre evenimentele petrecute cu ocazia Armistițiului de Crăciun. Soldații au relatat despre acea zi în scrisorile către familie și în jurnale. “Englezii au adus o minge de fotbal din tranșee și, în câteva clipe, a început un meci plin de viață. Cât de minunat a fost și, totuși, cât de ciudat. Ofițerii englezi simțeau la fel. Crăciunul, sărbătoarea Iubirii, a reușit să aducă dușmanii de moarte împreună ca prieteni, pentru o zi.”, își amintea locotenentul german Kurt Zehmisch.

“Prieteni pentru o zi”, “sărbătoarea iubirii”, “pace pe pământ” – aceasta este însemnătatea Crăciunului. Dar aceste sărbătoririi și armistiții nu au viață lungă. După ziua de Crăciun, mingile de fotbal și soldații au coborât din nou în tranșee. Colindele au încetat și războiul a continuat. “La 8.30, am tras trei gloanțe în aer și am pus steagul pe care scria <Crăciun fericit!> pe parapet. El, un german, a pus un steag pe care scria <Mulțumesc>. Ne-am salutat și ne-am întors în tranșee. El a tras două gloanțe în aer și războiul începuse din nou”, își amintea capitanul britanic Charles Stockwell.

Chiar dacă Primul Război Mondial s-a sfârșit, în cele din urmă, Europa va deveni câmp de luptă din nou, împreună cu Africa și Pacificul, în al Doilea Război Mondial.

Evenimente precum Armistițiul de Crăciun sunt demne de a fi sărbătorite. Dar le lipsește ceva. Le lipsește permanența. O pace impermanentă este lucrul de care avem parte, adeseori, în căutarea noastră după adevărata însemnătate a Crăciunului. Dacă căutăm dragoste, pace și înțelegere, trebuie să privim mai departe de cadourile, reuniunile și petrecerile noastre. Trebuie să privim la o iesle.

Trebuie să privim la un copil născut fără ostentație, pompă și condiții prielnice, la un copil născut într-o familie săracă în vremuri tulburi. Ce te face să crezi că ești diferit? Și tu ești un sărac care trăiește în vremuri tulburi. Toți suntem lipsiți și disperați, toți avem nevoie de promisiunea pe care acel Copil o întrupează.

Avem nevoie de o cale de scăpare, dorim să scăpăm de sărăcia sufletului și starea deplorabilă a condiției umane. Îl găsim pe acest Copil culcat în iesle. El este Isus Cristos, promisul și așteptatul Mesia, Mântuitorul și Împăratul.

Nașterea lui Isus a fost ieșită din comun. Staulul nu s-a transformat în sală de nașteri și nici ieslea în pătuț pentru nou-născuți. Isus a fost ieșit din comun, deși, în multe aspecte, a fost perfect normal. A fost o ființă umană, i se făcea foame, sete, somn. A fost înfășat în scutece la naștere, echivalentul antic al pampersurilor. Un copilaș neajutorat, înfometat, înfrigurat și obosit.

Și totuși, acest Copilaș era Fiul lui Dumnezeu întrupat. Era Emanuel, “Dumnezeu este cu noi”. Potrivit Apostolului Pavel, acest Copil a creat toate lucrurile. Acest Copil și-a creat propria iesle. Acest Copil-Rege aduce pace pe pământ, pacea supremă și permanentă.

Stephen Nichols, Ligonier Ministries

Sursa foto: Sainsbury’s Christmas Ad 2014