Adevărat, a înviat!

Toma nu poate crede mărturia ucenicilor, precum că Isus a înviat, pentru el nu este suficientă. El trebuie să vadă, să atingă, într-un cuvânt, să verifice empiric învierea. Se întâmplă lucrul acesta, Hristos i se înfățișează viu, îi oferă dovezile cerute, iar Toma răspunde cu credință astfel: „Domnul meu și Dumnezeul meu!” Isus i se adresează lui Toma: „Pentru că m-ai văzut, ai crezut. Ferice de cei ce n-au văzut și au crezut.” Se pare că aici e punctul culminant al Evangheliei după Ioan, care oferă rațiunea scrierii:

„Dar lucrurile acestea au fost scrise pentru ca voi să credeţi că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu; şi, crezând, să aveţi viaţa în Numele Lui.” (Ioan 20:24-31)

Cum funcționează acest element narativ în biografia evanghelistică a lui Ioan? Este un soi de ceea ce tribunalele numesc „stare decisis” (decizia rămâne), o doctrină legală ce obligă instanțele judecătorești să urmeze verdictele unor cazuri istorice reprezentative. În general, instanțele inferioare sunt obligate să procedeze astfel atunci când există un verdict dat de o instanță superioară, De aceea, atunci când un caz e pregătit, avocații cercetează cazuri similare din trecut, acestea fiind aduse în pledoarie ca un argument.

Cazul lui Toma și verdictul dat de el în chestiunea învierii este, în concepția autorului, suficient pentru orice alt caz de scepticism care cere dovezi empirice, palpabile. Este cazul care acționează cu autoritate pentru situații similare, de aceea, în consecință, ceea ce este scris slujește ca mărturie suficientă pentru a oferi temei just pentru credința în învierea lui Isus. Dumnezeu onora doleanțele unui sceptic, satisfăcând astfel capriciile oricărui empirist de-a lungul timpului care, asemenea lui Toma, este pregătit să creadă.

Punând lucrurile într-o perspectivă mai amplă, apostolul Toma este mai degrabă un om al credinței. Ar fi imposibil pentru un sceptic incurabil să moară pentru ceea ce nu crede. Conform tradiției creștine, Toma a fost apostolul care a ajuns cel mai departe în lume pentru a predica Evanghelia. Undeva în India, prin anul 72, avea să pecetluiască cu martiriul a sa credință în Cel înviat, fiind străpuns cu sulița. Asemenea altora ca el, Toma este un manifest viu despre învierea lui Isus, care rămâne până azi de referință.

„Adevărat, a înviat!”, ar răspunde azi Toma fiecărui sceptic sincer, care vrea să creadă. Nu, nu va mai face Hristos hatârul să se arate în carne și oase oricui solicită asta. Dar, în schimb, ne-a lăsat Scriptura. „Aceste lucruri au fost scrise pentru ca voi să credeți”.

Credibilitatea celor scrise se bazează pe autenticitatea experiențelor celor care le-au scris. Credința bazată pe Cuvântul scris nu este cu nimic mai prejos decât credința lor, care se baza pe întâlnirea cu Hristos, Cuvântul viu. Și nici nu e cinstită mai prejos:„… și crezând să aveți viața în Numele Lui.”

Sursa foto: The Incredulity of Saint Thomas, Caravaggio