Aceleași principii sunt valabile și în spațiul public, unde istoricii cercetează și scriu despre evenimentele trecutului. Într-un fel, experiența femeii bolnave este publică, deoarece și-a informat biserica locală despre situația ei. Vestea bună a vindecarii ei se poate să se fi transmis dincolo de zidurile locului de închinare. Frații ei de credință îl vor lăuda pe Dumnezeu și vor crede că unul din scopurile Lui a fost să le asculte rugăciunea. Necredincioșii vor fi sceptici; însă scepticismul lor nu va fi izvorât din caracterul inscrutabil a lui Dumnezeu, ci din lipsa unei cunoștințe mântuitoare a Lui, pe care Dumnezeu o împărtășește prin Scriptură.
Istorie pentru publicul larg
Cum rămâne cu situațiile în care un istoric se adresează publicului larg? Sunt multe modalități legitime prin care acest lucru poate fi realizat, potrivit principiilor scripturale.
Un istoric se poate concentra aproape în totalitate pe stabilirea detaliilor faptice ale trecutului. Este un demers legitim, deoarece Dumnezeu este un Dumnezeu al adevărului, căruia îi pasă de relatarea adecvată și fidelă a adevărului.
Un alt istoric se va axa pe ceea ce teologii numesc “cauze secundare”. Care sunt motivațiile părților implicate? Ce va rezulta din implicarea lor? Care sunt consecințele acestor acțiuni în viața participanților direcți, cât și a celor indirecți? Dumnezeu, care domnește peste întreg pământul, domnește și peste cauzele secundare. A le studia este un efort îndreptățit.
O altă categorie de istorici se va focaliza asupra evaluării morale a participanților la evenimentele în cauză. Bineînțeles, o astfel de evaluare va fi imparțială doar dacă faptele sunt bine stabilite și dacă istoricul în cauză are puterea de discernere a motivațiilor omenești; însă există un caracter comun al omenirii, deoarece suntem toți creați după chipul lui Dumnezeu. Există temei pentru speranța înțelegerii motivațiilor omenești, cel puțin până într-un anumit punct. Din cauză că Dumnezeu ne-a făcut ființe cu simț moral, evaluarea faptelor este legitimă.
Există exemple bune și rele în istorie. Sunt multe lecții morale pe care le putem desprinde din aceasta. Însă, poate fi riscant, deoarece putem fi tentați să simplificăm prea mult motivațiile omenești, iar descrierile participanților să fie stereotipe și superficiale. Sau, putem crede că oamenii pot fi salvați din nelegiuirile lor doar având destule exemple morale potrivite, atât bune cât și rele. Însă Biblia ne arată că păcatul este atât de adânc înfipt în inima omului încât nu poate fi dezrădăcinat doar prin oferirea de exemple reprezentative ale binelui și răului.
Istoricii creștini pot evidenția scopul providențial al lui Dumnezeu în evenimentele istorice pe care le studiază. Asta nu înseamnă că este scutit de provocările enumerate mai sus. Este prea încrezător în abilitatea sa de a discerne scopul lui Dumnezeu? Sau este prea timid, șovăielnic în a aplica principiile biblice? Este o provocare a te menține la mijloc, departe de ambele extreme.
Influența trendurilor culturale
În zilele noastre ne confruntăm cu o provocare nouă. Secolele trecute, cultura occidentală era dominată de gândirea creștină, cronicile includeau menționarea scopurilor lui Dumnezeu. Unele dintre ele, nu încape îndoială, erau prea încrezătoare. Însă trendurile culturale actuale printre istoricii de seamă se află la polul opus. A vorbi despre Dumnezeu nu este privit ca o atitudine profesională. Este înțelept să fim alertați de acest trend, care este mânat în parte de dorința intelectualilor occidentali de a-L elimina pe Dumnezeu din discursul public.
Dacă suntem creștini, nu putem fi mulțumiți cu o poziție confortabilă în cultura seculară. Suntem oameni diferiți. Ne distingem prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt (Tit 3:5). “Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12:2). Principiul înnoirii se aplică în felul în care gândim, vorbim și scriem despre istorie, la fel cum se aplică în orice alt domeniu al vieții.
Da, există o abordare creștină specifică a istoriei, deoarece știm că Dumnezeu guvernează istoria.
Vern S. Poythress, Crossway
Sursa foto: Photo by The New York Public Library on Unsplash
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter