A ajuns Jordan Peterson la credință?

Aproape.

Peterson explică faptul că filozofiile ce conduc lumea se opun în special aspirațiilor și virtuții masculine. Noțiunile dezordonate de justiție socială învinovățesc ierarhia și puterea pentru principalele probleme ale societății. Ecologismul extrem identifică activitățile culturale umane drept dușmanul lumii. În ambele cazuri, bărbații sunt personajele negative. Acestora li se spune că modul potrivit de a rezolva problema este să înceteze să mai fie ceea ce sunt. Ei ar trebui să se transforme sau să dispară. În mod deloc surprinzător, se desprind de aceste lucruri.

Această parte a mesajului lui Peterson nu este nouă. Este ceea ce face din el un fel de erou popular. Este, de asemenea, ceea ce îl face să fie urât. Dar cea mai recentă turnură a poveștii este promovarea deschisă a creștinismului de către Peterson: „Biserica creștină este acolo pentru a le reaminti oamenilor, inclusiv tinerilor, și poate chiar în primul rând tinerilor, că au o femeie pe care să o găsească, o grădină în care să pășească, o familie de îngrijit, o arcă de construit, un pământ de cucerit, o scară spre cer de construit și catastrofa absolut teribilă a vieții de înfruntat cu tărie în adevăr, devotați iubirii și fără teamă.”

Peterson crede că tinerii pot găsi ceea ce caută în creștinism. El promovează vocația și controlul de sine, împlinirea ambițiilor și a dorințelor masculine. Oferă scop și ordine haosului. Stabilește obiective și oferă o recompensă.

El provoacă bisericile să „invite bărbații tineri înapoi”. El le spune să zică: „Tinerii sunt bineveniți aici”. Puneți un panou publicitar cu acest mesaj, sugerează el. Spuneți-le că pot intra și vor intra.

Peterson vrea ca bisericile să stabilească așteptări înalte pentru bărbați. „Cereți mai mult, nu mai puțin, de la cei pe care îi invitați”, spune el. „Cereți mai mult de la ei decât a cerut cineva vreodată. Amintiți-le cine sunt, în sensul cel mai profund, și ajutați-i să devină asta.”

Este evident cui nu-i va plăcea ceea ce Peterson are de spus. Pentru cei care susțin cu tărie justiția socială sau ecologismul, Peterson este doar un alt joker de dreapta (chiar dacă este un liberal clasic). Dar există un alt grup. Creștinii de zi cu zi care nu sunt permanent online se vor întreba ce se întâmplă. Este în regulă pentru creștini să-l asculte pe Peterson, care nu este un credincios? Și avem voie să ținem un discurs ca al lui pentru tineri?

Pentru a înțelege ce face Peterson, trebuie să-l înțelegem în termenii lui. El nu este un creștin – cel puțin nu încă. El este un filozof al legii naturale, un fel de realist în psihologie și un promotor al anumitor valori și idealuri religioase comune. Pentru Peterson, marele conflict este cel dintre haos și ordine. El crede că omul cucerește haosul în și prin unirea cu divinul, dar un divin care este deja imanent. Creștinismul este religia cea mai bine poziționată pentru a oferi acest lucru oamenilor din Occident și, chiar dacă el însuși nu este creștin (încă), Peterson vrea să vadă creștinismul reușind. El este, ca un ecou al lui Winston Churchill, nu atât un stâlp, cât un contrafort al bisericii.

Dintr-o perspectivă creștină, în special una augustiniană, putem spune că Peterson are dreptate în privința naturii. Creștinismul oferă într-adevăr calea de a aduce ordine în haos. Ne permite să armonizăm discordia dintre spiritul nostru și carnea noastră. El restaurează creația pierdută și ne arată calea spre fericire. Ne iluminează vocațiile și ne oferă răsplata. Ea umple golul din inimile noastre.

Dar creștinismul nu face niciodată acest lucru pur și simplu prin legea naturală. Nu ne întoarce pur și simplu în Eden și nu ne spune să ucidem balaurul. Nu ne spune, contrar lui Peterson, că trebuie să construim o scară spre cer. Mai degrabă, o face prin har. Dumnezeu, Realitatea transcendentă, a devenit acea scară în Hristos. Dumnezeu a ucis balaurul haosului prin înfigerea crucii lui Hristos în craniul acestuia. Noi nu-l salvăm pe tatăl nostru ucis. În schimb, Tatăl nostru iubitor ne întâlnește pe câmp, ne îmbrățișează în dragostea Sa și ne primește în casa cea mare.

Numai după har vom putea să ne căsătorim, să grădinătim, să construim și să cucerim! Odată ce Dumnezeu ne reordonează prin ispășirea lui Isus Hristos, atunci suntem liberi să devenim adevăratul nostru sine, să urmărim vocația și chiar să câștigăm gloria.

Aceasta este încă o veste bună pentru oameni. Tinerii sunt bineveniți aici. Și Peterson este și el. Dar el este binevenit nu pentru a construi scara spre cer, ci pentru a o vedea coborând din cer pe pământ. El este binevenit să îngenuncheze la picioarele lui Hristos. Este binevenit să vină și să se închine.

Continuă, Jordan Peterson. Continuă să cauți. Urmează adevărul. Și continuă să fii neliniștit. Fiți neliniștiți până când vă veți găsi odihna în Hristos.

Un text de Steven Wedgeworth pentru World