Sentimentele noastre nu reflectă întotdeauna Voia lui Dumnezeu

Soțiile care trec printr-o perioadă dificilă în căsnicie pot ajunge brusc să simtă că, nemaifiind îndrăgostite la fel ca la început, au ales persoana greșită.

Sau poate cineva s-a mutat într-o altă parte a țării, a acceptat un loc de muncă nou sau a început un program de studii, și acum este nefericit. Așa că simte că trebuie să fi făcut o greșeală sau că a înțeles greșit călăuzirea lui Dumnezeu. Își folosesc sentimentele ca barometru pentru a determina cum îi călăuzește Dumnezeu în viață.

Este fericirea scopul final?

Greșeala pe care o facem aici este să credem că fericirea este scopul suprem și că este întotdeauna voia lui Dumnezeu ca noi să fim fericiți. Așa că, dacă ne găsim în împrejurări în care nu suntem pe deplin fericiți, credem că am interpretat greșit călăuzirea lui Dumnezeu, că El nu ne-a vorbit încă sau că, într-un fel, nu ne aude.

Ne analizăm prea mult. Analizăm cum ne simțim și ce ne-am fi dorit să fi făcut. Mereu ne luăm „temperatura emoțională” și acest lucru devine un fel de robie. Suntem atât de concentrați pe noi înșine încât nu mai privim în afară; nu mai privim în sus. Viața devine nefericită când ne lăsăm conduși de sentimentele noastre, care sunt atât de schimbătoare și dependente de hormoni, vreme și o mie de alți factori. Ele ajung să ne guverneze viața și nu așa ar trebui să stea lucrurile. E o formă de robie.

Eliberare din robie

Eliberarea de această robie vine prin a privi la ceea ce spune Scriptura. Există un tip de autoanaliză pe care ar trebui să-l facem. În Scriptură, suntem îndemnați să ne cercetăm căile. Ni se spune să ne fixăm mintea pe lucruri clare, nu pe cum ne simțim. Suntem chemați să ne concentrăm pe Cuvântul lui Dumnezeu, care ne guvernează viața și ne ghidează deciziile. Suntem chemați să ne ațintim privirea spre Isus, autorul și Acela care ne ajută la a ne întări credința.

Suntem chemați să privim la exemplul apostolilor, să ne cufundăm în lucrurile lui Dumnezeu și în căile Lui. Aceasta este ceea ce trebuie să ne ghideze și să ne guverneze viața.

Așadar, autoanaliza, uitându-ne în noi înșine la sentimente, dorințe și emoții și folosind asta ca reper pentru direcția vieții, pentru starea noastră de bine, pentru felul în care ne descurcăm, este o greșeală. Nu acesta trebuie să fie ghidul nostru. Sentimentele trebuie să fie supuse gândurilor, iar gândurile noastre trebuie să fie călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu. Doar așa putem înflori.

Puteți urmări versiunea video aici: https://vimeo.com/291176654?p=1s 

Articol scris de Lydia Brownback pentru Crossway.org 

https://www.crossway.org/articles/why-our-feelings-knowing-gods-will-2/