Vița și mlădițele (Ioan 15:1-8)

„Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este Vierul. 

Pe orice mlădiță care este în Mine și n-aduce rod, El o taie, și pe orice mlădiță care aduce rod, o curățește, ca să aducă și mai mult rod. 

Acum voi sunteți curați din pricina cuvântului pe care vi l-am spus. 

Rămâneți în Mine, și Eu voi rămâne în voi. După cum mlădița nu poate aduce rod de la sine, dacă nu rămâne în viță, tot așa nici voi nu puteți aduce rod dacă nu rămâneți în Mine. 

Eu sunt Vița, voi sunteți mlădițele. Cine rămâne în Mine și în cine rămân Eu aduce multă roadă , căci, despărțiți de Mine, nu puteți face nimic. 

Dacă nu rămâne cineva în Mine, este aruncat afară, ca mlădița neroditoare, și se usucă, apoi mlădițele uscate sunt strânse, aruncate în foc și ard. 

Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da. 

Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei.” Ioan 15:1-8

În Ioan 15:1-8, Isus se compară cu o viță, iar pe ucenicii Săi și pe noi cu mlădițele. Israel era adesea comparat cu un măslin sau un smochin. Măslinul era considerat împăratul pomilor (Judecători 9:8) deoarece rodul și uleiul său erau esențiale pentru viață și sănătate. În Vechiul Testament, Israel este adesea comparat cu o viță-de-vie, dar referințele sunt de obicei negative, vorbind despre un Israel degenerat (Psalmul 80:8-13; Isaia 5:1; Ieremia 2:21; Ezechiel 15:2; Osea 10:1). Totuși, monedele macabeilor (atât cele pentru tranzacții comerciale, cât și cele folosite la templu) înfățișau Israelul ca o viță. Vița produce struguri, stafide și vin. Adevărata Viță, Isus Cristos, este prezentată aici ca noul Israel al lui Dumnezeu.

Folosirea viței de către Domnul nostru subliniază atât rodul său, cât și relația cu viticultorul. Deși vița este un „copac” mic, ea este extrem de roditoare, iar strugurii săi pot fi atât de numeroși încât greutatea lor în raport cu dimensiunea viței este impresionantă. Mai mult, productivitatea viței este menținută prin tăierea anuală făcută de viticultor. O viță lăsată să crească sălbatic dă puțin rod, în timp ce o viță curățată este extrem de roditoare. Acest lucru sugerează că disciplina continuă a tăierii este esențială pentru o viță care produce rod.

Isus Se identifică drept adevărata viță, iar pe Tatăl Său drept „viticultorul” (versetul 1). Ramurile moarte sunt îndepărtate, iar fiecare mlădiță sănătoasă și roditoare este curățată pentru a aduce mai mult rod (versetul 2). Ucenicii sunt „curați” prin cuvintele lui Cristos, care i-a separat de rău și de apostazie (versetul 3). Deși poate că nu au înțeles pe deplin în acel moment tot ce i-a învățat Isus, ei aveau să înțeleagă mai târziu.

O mlădiță nu poate avea viață separată de viță, iar la fel, nici noi nu putem trăi spiritual fără să rămânem în Cristos (versetul 4). Bisericile și „creștinii” care se separă de Isus Cristos devin curând “fără viață”.

Acest lucru se întâmplă pentru că Cristos este vița, sursa noastră de viață (Ioan 14:6), și doar rămânând în El putem aduce rod. „despărțiți de Mine, nu puteți face nimic” (versetul 5). Ramurile moarte nu pot produce rod. Oamenii și bisericile care se îndepărtează de Cristos sunt moarte spiritual și nu sunt bune decât pentru a fi arse și distruse (versetul 6).

În contrast cu aceasta, Domnul nostru spune: „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.” (versetul 7). Aceasta este o declarație remarcabilă. Prima condiție este: „Dacă rămâneți în Mine…” Ceea ce înseamnă că trebuie să trăim în Cristos, ca membri ai noii Sale omeniri și ca ramuri ale viței care dau rod. A doua condiție este „dacă rămân în voi cuvintele Mele”. Aceste două condiții evidențiază trei elemente vii: Cristos, noi și cuvintele Sale. Cuvintele Sale sunt prezentate ca o forță ce dă putere divină. Dacă îndeplinim aceste condiții, „cereți orice veți vrea și vi se va da”. Din păcate, mulți au interpretat acest verset concentrându-se pe dorințele credinciosului, ca și cum el ar fi vița, nu mlădița. Există promisiuni specifice pentru credincios, dar acest verset este o promisiune pentru mlădița viței adevărate, pentru cineva care caută să aducă rod pentru Isus Cristos. Generalizarea poate duce la pierderea sensului textului.

„Dacă aduceți multă roadă, prin aceasta Tatăl Meu va fi proslăvit și voi veți fi astfel ucenicii Mei” (versetul 8). Acesta este punctul central: a fi ucenicul lui Cristos înseamnă a aduce mult rod pentru El. Devenim ucenicii Lui pe măsură ce suntem roditori pentru El, iar acest lucru este posibil doar dacă ne dedicăm pe deplin cuvântului Său. G. Campbell Morgan (predicator și învățător britanic, n.t.) a tradus versetul 7 astfel: „Dacă rămâneți în Mine și cuvintele Mele rămân în voi, veți cere ca un drept al vostru orice doriți, și vi se va da.”

Curățarea viței este o formă de disciplină aplicată de viticultor. Dumnezeu, drept Păzitor al nostru, aplică această disciplină în viețile noastre pentru a ne pregăti să aducem mai mult rod, atât în această viață, cât și în veșnicie. Westcott a observat că, deși cineva este creștin, „Un creștin nu este niciodată ‘ceea ce este’, ci mereu ‘devine’ creștin.” Leon Morris completează: „Adevăratul ucenic devine tot mai mult un ucenic.”

Aceste cuvinte au fost adresate ucenicilor și acum se aplică întregii biserici. Viețile noastre trebuie să aibă rezultate pentru Cristos și pentru Împărăția Sa, altfel suntem tăiați. Ceea ce Isus spune aici nu se aplică lumii, în general.

Versetul 4 subliniază că nicio mlădiță nu poate aduce rod de la sine. Dacă este separată de viță, de Isus Cristos, este moartă și fără valoare, bună doar pentru a fi distrusă. Compararea lui Dumnezeu cu un viticultor este foarte importantă. Aceasta ne împiedică să-L vedem ca pe un stăpân absent: El este Păzitorul nostru mereu prezent, care veghează cu atenție asupra creșterii și rodirii noastre, „tăindu-ne” acolo unde este nevoie.

Isus declară în versetul 1: „Eu sunt adevărata Viță și Tatăl Meu este Vierul.” Deci, Cristos este în noi ca viață, iar Dumnezeu este deasupra noastră ca Judecător al rodirii noastre. Asta înseamnă că scopul vieții noastre nu este propria noastră mântuire, ci productivitatea noastră pentru Împărăția lui Cristos.

O greșeală comună este aceea de a limita rodirea la exerciții „spirituale” sau la o evlavie pasivă. Însă mlădițele nu doar cresc și fac frunze frumoase, ci ele produc struguri. Credința noastră trebuie să aducă rod prin felul în care trăim, prin faptele noastre și prin consecințele reale pe care le avem în lumea în care trăim.

Articol scris de R.J. Rushdoony pentru Chalcedon Foundation 

https://chalcedon.edu/resources/articles/the-vine-and-the-branches-john-151-8