Să ne gândim la vocația noastră

Poate că viața ta pare diferită de cea a acestui cuplu. Totuși, multora dintre noi le lipsește sentimentul că au un scop clar. Unii dintre noi trăim ca să-i auzim pe alții râzând la glumele noastre. Alții trăiesc în așteptarea weekendului, să plătească o rată sau să se pensioneze.

Prin contrast, noi suntem chemați să trăim având un scop măreț.

Înțelegerea vocației 

Vocația (termen latin pentru „chemare”) se referă la modalitatea unică în care Dumnezeu a ales ca tu să te potrivești în planul Lui. Înainte de a se întoarce la Cristos, mulți oameni nu au acel simț al scopului care poate fi găsit doar în uniunea cu Dumnezeu (Romani 8:28). Cu alte cuvinte, există o conexiune între ceea ce este cunoscut drept chemarea efectivă a lui Dumnezeu și chemarea Lui la o vocație. Când Dumnezeu cheamă efectiv un bărbat sau o femeie prin schimbarea inimii lor, El cheamă și la un anumit mod de a-și trăi viața; El îi cheamă în slujba Sa. După convertire, de exemplu, un contabil muncește pentru un alt stăpân și cu un alt motiv (Luca 3:10-14). El aparține acum lui Dumnezeu și lucrează pentru gloria Sa.

John Calvin a fost unul dintre primii oameni care au susținut acest concept. Calvin a contestat gândirea anterioară conform căreia numai „slujitorii religioși” au o chemare. Mai întâi a afirmat că tot ce ține de viață este religios. Noi toți suntem slujitori religioși pentru că toate acțiunile noastre sunt expresia unei inimi religioase în profunzime. În al doilea rând, Calvin a crezut că Evanghelia se aplică în toate aspectele vieții. Când Cristos mântuiește un om, El mântuiește întreaga persoană. El îi curăță mintea, îi reînnoiește inima și îi împuternicește mâinile. În al treilea rând, munca în sine are demnitate inerentă, nu este neapărat ceva rău. După ce a stabilit un model perfect de muncă prin crearea lumii și a tot ce este în ea, Dumnezeu l-a împuternicit pe Adam să își folosească abilitățile unice și să le aplice în activitățile de zi cu zi (Geneza 2:15).

Vocația înseamnă să-ți pui în aplicare abilitățile în viața pe care ți-a dat-o Dumnezeu. Activitățile din viața noastră pot să varieze, dar scopul nostru este același: aplicăm principiile lui Dumnezeu în fiecare domeniu al vieții. Dacă suntem de acord cu această perspectivă, următoarea întrebare logică ar fi „Cum îmi găsesc vocația?”.

Găsirea vocației 

În încercarea de a ne găsi vocația, ar trebui să avem în vedere trei întrebări aflate la trei niveluri diferite.

Nivelul unu: Trăiesc pentru gloria lui Dumnezeu?

Să răspunzi la această întrebare e ca și cum ai întocmi un plan general pentru viața ta. Viața vocațională cere ca toate alegerile noastre să decurgă din dorința noastră fundamentală de a-L onora pe Cristos în societatea în care trăim. Mai devreme sau mai târziu, majoritatea oamenilor se confruntă cu decizii majore privind studiile, cariera și familia. În funcție de circumstanțe, alegerile din aceste domenii ar putea fi legitime, cu condiția ca ele să fie făcute pentru a da slavă lui Dumnezeu.

Nivelul doi: Care este cel mai mare lucru pe care îl pot face pentru Dumnezeu?

Orice fel de muncă onestă ar trebui considerată o chemare. În același timp, Scriptura ne  încurajează să știm diferența între mai multe opțiuni bune. Noi trebuie să „umblăm după darurile cele mai bune” (1 Corinteni 12:31). Legat de acest pasaj, conform lui Calvin, creștinii trebuie „să pună în aplicare mai sârguincios acele lucruri care duc la edificare”. Pentru Calvin, a fi magistrat era „cu siguranță cea mai onorabilă chemare pe care o putea avea un muritor” (în Învățământul religiei creștine). Calvin a ajuns la această concluzie întrucât un magistrat are puterea de a se folosi de influența sa în slujba lui Isus. Atunci când Iaebeț s-a rugat ca Domnul să-i mărească teritoriul (1 Cronici 4:10), el se ruga și pentru oportunități mai mari de a-L glorifica pe Dumnezeu prin slujba lui. Având în vedere gradul mare de libertate pe care cei mai mulți dintre noi îl avem atunci când vine vorba de a ne alege o vocație, ar trebui să începem prin a ne stabili un standard înalt.

Nivelul trei: Există o serie de întrebări la care trebuie să găsim răspuns în încercarea noastră de a ne găsi ocupația prin care să-L glorificăm pe Dumnezeu:

1. 1. Care sunt punctele mele forte? Nu pot să fac toate lucrurile la fel de bine. Pe cât se poate, ar trebui să am o chemare care valorifică punctele mele forte și le trece cu vederea pe cele slabe.

• Unde este cea mai mare nevoie? Unde sunt problemele cele mai mari? Unde sunt lucrători puțini?

• Cum va influența această profesie viața mea de creștin? Este prin apropiere o biserică în care să mă integrez și în care să cresc spiritual? Sunt ispitele gestionabile? Cu cine voi lucra?

• Cât de folositoare este munca la care mă gândesc?  Cât de necesare și sănătoase sunt bunurile pe care eu le pun la dispoziție prin munca mea? Voi fi plătit cum se cuvine pentru cât lucrez?

• Cât de bine se împletește cariera la care mă gândesc cu familia? Cum vor influența anumite alegeri privind cariera capacitatea mea de a mă căsători, de a crește copii sau de a avea grijă de părinții care îmbătrânesc? 

Din păcate, cei mai mulți oameni nu își pun întrebări dificile când vine vorba de acele decizii care vor determina atât de mult parcursul vieții lor.

Trăirea vocației

După ce am înțeles vocația și cum să ne găsim propria vocație, trebuie să începem să trăim după chemarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Concentrează-te pe Împărăție

Fiecare vocație este, de fapt, o chemare secundară. Chemarea noastră de căpătâi este să umblăm înaintea feței Domnului ca cetățeni ai Împărăției Lui. Talentele pe care Dumnezeu le-a pus în fiecare dintre noi sunt menite să zidească Împărăția lui Dumnezeu, nu a noastră (Coloseni 3:17).

Gândește-te la transformare

Adam a lucrat în grădina lui Dumnezeu și a văzut cum plantele prind viață și înfloresc (Geneza 2:4-9). La fel și azi, creștinii trebuie să se împotrivească stării de latență care invadează treptat fiecare domeniu al vieții.

Muncește creștinește

Este o realitate sumbră: pentru cei mai mulți dintre noi, munca noastră va avea un impact mult mai scurt decât felul în care muncim. Procesul realizării muncii este cel puțin la fel de important ca rezultatul. Fidelitatea față de Dumnezeu ilustrată de modul în care lucrăm va încununa doctrina Mântuitorului nostru (Tit 2:9-10).

Ai în vedere comunitatea

În viața creștină, ocupațiile trebuie să vizeze binele comunității. Sau, după cum spunea Pavel, „fiecare din noi să placă aproapelui său (…), în vederea zidirii altora” (Romani 15:2, cf. Efeseni 4:28). Dacă muncim doar pentru noi înșine (sau pentru familia noastră), nu ne gândim la chemarea noastră.

Trăiește în armonie cu toate aspectele vieții

Trebuie să ne îndeplinim vocația ca și cum Dumnezeu ar fi Mântuitorul tuturor – pentru că, de fapt, El este. Devotamentul nostru față de Dumnezeu trebuie să se remarce atât în timpul închinării, cât și în timp ce facem afaceri sau luăm parte la activități politice sau sociale. Viața ca întreg trebuie să fie condusă de Dumnezeu; niciun domeniu nu trebuie să fie exclus.

Fără o gândire și o activitate vocațională, creștinii pierd o influență valoroasă în această lume (Catehismul de la Heidelberg, întrebarea 86). Dacă azi Biserica este căldicică, nu e din cauza lipsei de oameni, de programe sau de resurse, ci din cauza faptului că oamenii nu mai trăiesc în conformitate cu scopul divin. Louis Berkhof avea dreptate când zicea: „Dacă toți cei care sunt acum cetățeni ai Împărăției ar respecta legile ei în fiecare domeniu din viață, lumea ar fi atât de diferită, încât cu greu ar putea fi recunoscută.”

Începe să te gândești la vocație, nu doar pentru a evita să ajungi precum cuplul din ilustrația de la început, ci și pentru a experimenta sentimentul de împlinire datorat faptului că domnul fiecărui domeniu al vieții tale este Cristos.

Un articol scris de William Boekestein pentru Ligonier Ministries. 

https://learn.ligonier.org/articles/thinking-vocation