Puterea de a ierta-meditație din Genesa 50

Înainte de aceasta, oprește-te câteva clipe și privește în viața ta: există persoane pe care tocmai le-ai iertat? Există persoane pe care nu le poți ierta? De ce ne este atât de greu să iertăm unele persoane care ne-au greșit? Motivele pot fi multiple și complexe, dar adeseori de este greu sau imposibil să iertăm, pentru că socotim că persoana care ne-a greșit a mers prea departe. Pur și simplu a depășit limitele și ne-a făcut prea mult rău. Greutatea vinei, cantitatea imensă de rău săvârșit anulează, spunem noi, posibilitatea de a ierta.

Și totuși, Iosif iartă! Batjocorit, aruncat într-o groapă, ignorat, vândut sclav…cine ar putea cântări suferința prin care a trecut? Ce lacrimi, ce traume, câte umilințe, câte nopți nedormite! Și totuși, Iosif găsește puterea de a ierta. Unde, în ce fel? Genesa 50 ne oferă răspunsul.

Punând lucrurile în context, frații lui Iosif sunt îngrijorați că odată dispărută autoritatea patriarhală a lui Iacov, Iosif ar putea începe să îi persecute. Dacă Iosif ar începe să facă asta, cine i-ar mai putea scoate din mâna lui? Până acum fusese bătrânul Iacov, dar de acum? Așa că, în dulcele stil clasic cu care ne-au obișnuit deja, și care, să fim sinceri, este moștenit de la tata, frații „croșetează” o strategie bazată pe minciună. Tot la autoritatea defunctului Iacov apelează: acesta, chipurile, ar fi poruncit cu limbă de moarte ca Iosif să își ierte frații.

Impresionat de gestul lor, Iosif plânge, după care nu doar că îi asigură de iertarea și bunăvoința lui, dar le explică și motivul pentru care a ales să acționeze așa, iar motivul are de-a face nu cu ei, ci cu Dumnezeu: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău: dar Dumnezeu a schimbat răul în bine, ca să împlinească ceea ce se vede azi și anume să scape viața unui popor în mare număr” (50:20).

„Nu pot ierta pe X”, voi spune eu, „pentru că mi-a făcut prea mult rău!” Iosif înțelege și nu minimalizează răul făcut de frații lui: „Voi, negreșit, v-ați gândit să-mi faceți rău.” Dar, Iosif mai înțelege o realitate pe care noi, adeseori, o uităm: în providența Lui, Dumnezeu poate face ca și răul, inclusiv cel pricinuit de alții, să lucreze înspre binele nostru! Dacă Iosif ar fi luat în seamă doar anii lungi de suferință, i-ar fi fost greu sau de-a dreptul imposibil să își ierte frații. Dincolo de toată suferința, El vede însă mâna proniatoare a lui Dumnezeu care a condus toate acestea spre un scop bun!

Romani 8:28 ne ajută nu doar să rămânem în picioare în suferință, dar ne poate oferi și imboldul de care avem nevoie pentru a putea ierta. Dacă ne întoarcem în Genesa 45, acolo unde Iosif se descoperă fraților săi, el repetă de trei ori un verb: „a trimite!” Iosif le spune cât se poate de apăsat fraților lui că NU ei, ci Dumnezeu l-a trimis în Egipt (Genesa 45: 5, 7-8)! Să ne amintim că atunci când îi aparținem lui Dumnezeu și Îl iubim, El este întotdeauna între noi și ceilalți oameni!