În toiul nopții, trăiește în lumină!-meditație din Romani 13

„Este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn!”, le reamintește apostolul Pavel romanilor (v. 11). Iată o expresie care, încă din copilărie, produce teroare! Oare de câte ori nu am auzit acel înfiorător „Scoală-te!”/ sau, cel mai probabil, „Scoală-te odată!” Acesta vine de obicei, însoțit de imbatabila motivație: „Ai idee cât de târziu e? Trebuie să ajungi la școală!/ Trebuie să mergi la lucru! Ai programare la cabinetul medical!”

Apostolul Pavel lansează un îndemn asemănător: „Este ceasul să vă treziți în sfârșit din somn!”, le spune el. Sau, în limbajul mai îndrăzneț al căminului: „Treziți-vă odată!” De ce? „Pentru că este târziu!”, arată apostolul: „Acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua” (v. 11 și 12). Evident, apostolul nu face referire la trezirea din somnul fizic, ci la conștientizarea contextului istoric și a împrejurărilor în care se aflau credincioșii.

Precum în nopțile lungi de iarnă, în jurul nostru este noapte grea. Confuzia și haosul moral, spiritual, social sunt la apogeu. Spațiul scurt al meditației nu permite dezvoltarea acestor teme, dar realitatea lor ne este bine cunoscută, pentru că ne lovim mereu de ea. Într-un astfel de context întunecat, suntem chemați să nu ne potrivim împrejurărilor (vezi Romani 12:2), ci să acționăm ca și cum afară ar fi deja zi. Revenind la imaginea nopților lungi de iarnă, ne dăm seama că mereu acționăm așa. În timp ce afară încă e întuneric total, ne trezim, ne îmbrăcăm, mâncăm și ieșim din casă Nu e ciudat? Pare că încă e noapte, nimic nu s-a schimbat și nici nu se va schimba!

Și totuși, ceasul ne spune că încurând va avea loc o minune care va schimba totul, minunea care se consumă sub ochii noștri în fiecare zi: se va crăpa de ziuă, vor miji zorile și, în cele din urmă, va răsări soarele! Pare ciudat să acționezi ca ziua, deși, în jur, întunericul este încă gros. Pare ciudat, dar este perfect normal, în lumina a ceea ce știi că urmează să se întâmple.

Noaptea din jurul nostru e groasă, dar știm că în curând se va face zi. Hristos se va întoarce și Își va așeza Împărăția veșnică. Să nu mai acționăm, ne cheamă apostolul, în lumina (!) întunericului de acum, ci în lumina zilei neînserate pe care Hristos o va instaura la venirea Lui. „A trăi frumos, ca-n timpul zilei” când afară e noapte, „a te dezbrăca de faptele întunericului”, când acestea se potrivesc cel mai bine contextului, pare ciudat. Doar pentru o vreme însă, iar vremea se face tot mai scurtă.