Când trunchiul și-ar dori ca așchia să sară, totuși, mai departe-meditație din Genesa 29 și Estera 5

După extenuanta călătorie, Iacov ajunge, în sfârșit, la unchiul său, Laban. Atunci când îl vede pe Iacov, acesta exclamă: „Cu adevărat, tu ești os din oasele mele și carne din carnea mea” (Genesa 29:14). „Gura păcătosului adevăr grăiește”, spune proverbul. În acest punct, Laban nu dorește să spună mai mult decât „ești nepotul meu, ești ruda mea!” Evenimentele ulterioare vor dovedi însă un alt proverb: „așchia nu sare departe de trunchi!” Și nici nepotul de unchi! Va rămâne doar să se stabilească dacă nepotul a depășit „șmecheria” și dibăcia unchiului sau nu. Cu siguranță, Laban și-ar fi dorit ca Iacov să nu îi semene în toate privințele. Sau, punând lucrurile în termenii proverbului, uneori trunchiul și-ar dori totuși ca așchia să sară, totuși, ceva mai departe.

Tot Genesa 29 ne pune înainte un alt verset memorabil: „Astfel, Iacov a slujit șapte pentru Rahela și anii aceia i s-au părut ca vreo câteva zile, pentru că o iubea!” (v. 20). În cele din urmă, nu greutatea muncii face munca grea sau ușoară, ci prezența sau absența mizei, a scopului. Să nu uităm nicio clipă cine este Cel pentru care ne ostenim! Dacă Îl iubim, osteneala ne va fi dulce.

Cartea Estera îl pune înaintea noastră pe Haman. Haman, un om bogat, sus-pus, un om realizat pe toate planurile. Un om cu multe, multe realizări, dar care nu se poate bucura de viață din pricina unui singur inconvenient: Mardoheu. Pleci mulțumit de la serviciu, dar când cobori pe scări…dai de Mardoheu, iar cerul se înnegrește din nou!

Cât de greu de clădit și cât de fragilă este fericirea în această viață! E îndeajuns să cadă o singură muscă în untdelemnul fericirii noastre și totul se duce pe apa sâmbetei. Imensul castel al împlinirilor, clădit cu grijă și trudă, poate fi transformat într-un imens edificiu inutil, de către o singură persoană. Nu mă credeți pe mine? Întrebați-l pe Haman: „Și a adăugat: «Eu sunt chiar singurul pe care împărăteasa Estera l-a primit împreună cu împăratul la ospățul pe care l-a făcut și sunt poftit și pe mâine la ea, cu împăratul. DAR toate acestea n-au niciun preț pentru mine, câtă vreme voi vedea pe Mardoheu, iudeul acela, șezând la poarta împăratului»” (Estera 5:12-13).

Tot astăzi însă s-a citit și Fapte 28. Acest capitol ne pune în fața ochilor un om care nu are un singur, ci nenumărați împotrivitori. Deși are momentele lui de întristare și îngrijorare, reușește să se bucure de viață și să respire mulțumire în orice situație. Dacă secretul nenorocirii lui Haman stă într-o singură persoană și secretul fericirii apostolului Pavel stă tot într-o singură Persoană. Când trăiești de dragul Lui, șapte ani de muncă și chin, vor părea ca șapte zile, după cum ne spune ș Iacov!