Dragostea nu este întotdeauna dragoste. De ce sentimentele trebuie să se închine înaintea lui Dumnezeu

Dar adevărul este că, de cele mai multe ori, este mai complicat de atât. „Tot ce ai nevoie este iubire” funcționează ca idee doar dacă avem cu toții o înțelegere comună a ceea ce este iubirea și cum ar trebui să arate. De cele mai multe ori, nu avem.

Când ne oprim și ne gândim la asta, suntem de fapt destul de confuzi cu privire la iubire. Știm suficient pentru a ști că este importantă. Simțim că despre ea ar trebui să fie vorba în viață și că nu putem trăi cu adevărat fără ea. Dar ne este surprinzător de greu să definim exact ce este iubirea. Știm că avem nevoie de ea; doar că ne chinuim să articulăm ce este „ea” de fapt.

Cum cunoaștem iubirea?

Acest lucru este foarte important. O mulțime de ideologii, politici și etici personale se bazează pe presupunerea că un anumit mod de acțiune este iubitor. Folosim hashtag-uri precum #LoveIsLove și #LoveWins ca și cum acestea ar rezolva problema și am ști cu toții despre ce vorbim. Așadar, dacă nu știm cu adevărat atât de multe despre iubire pe cât credem, atunci unele dintre concluziile noastre despre iubire nu sunt atât de ferme pe cât credem noi că sunt. Dragostea nu este atât de simplă pe cât avem tendința să credem.

Noul Testament își asumă acest lucru atunci când ne spune: „Iată cum știm ce este dragostea: Isus Hristos Și-a dat viața pentru noi” (1 Ioan 3:16 NIV).

Observați ce este subînțeles: în afară de venirea lui Hristos, nu putem ști pe deplin ce este iubirea. Înțelegerea noastră a acesteia va fi, în cel mai bun caz, incompletă. Evanghelia lui Isus Hristos este cea care ne arată cel mai clar ce este iubirea. Ioan continuă să fundamenteze acest lucru, în 1 Ioan 4:8,16: nu “Love is love”, ci Dumnezeu este dragoste..

Sentimente contrafăcute

Dacă înțelegerea noastră a iubirii nu este întemeiată pe persoana și lucrarea lui Dumnezeu însuși, orice formă de iubire despre care credem că va rămâne să ne ghideze se va dovedi a fi goală, goală și – în cele din urmă – falsă. C.S. Lewis a scris odată că iubirea „începe să fie un demon în momentul în care începe să fie un zeu”. El explică,

Orice iubire umană, la apogeul ei, are tendința de a pretinde pentru sine o autoritate divină. Vocea ei tinde să sune ca și cum ar fi voința lui Dumnezeu însuși. Ea ne spune să nu numărăm costurile, ne cere un angajament total, încearcă să treacă peste toate celelalte pretenții și insinuează că orice acțiune care este făcută cu sinceritate „de dragul iubirii” este astfel legală și chiar meritorie. 

(Cele patru iubiri, 7-8)

„Dumnezeu este iubire” nu înseamnă că Dumnezeu trebuie să aprobe tot ceea ce cred eu că este iubire. Este foarte ușor pentru noi să confundăm tot felul de sentimente intense și chiar dăunătoare cu iubirea. În schimb, „Dumnezeu este iubire” înseamnă că Dumnezeu știe mult mai multe despre iubire decât noi și că, prin urmare, trebuie să îl ascultăm dacă vrem să ne iubim unii pe alții așa cum ar trebui cu adevărat și în mod corect.

Fețele diferite ale iubirii

Majoritatea dintre noi recunoaștem că diferite contexte necesită diferite tipuri de iubire. Luați în considerare aceste afirmații:

Îmi iubesc mama.

Îmi iubesc soțul/soția.

Îmi iubesc câinele.

Iubesc burgerii.

Fiecare afirmație folosește același cuvânt, dar noi îl înțelegem instinctiv în moduri diferite, adecvate obiectului său. Fiecare este o iubire, dar iubirile sunt diferite. De fapt, am spune că sunt neapărat diferite. Dragostea pentru un soț ar trebui să arate foarte diferit de dragostea pentru un părinte. Iar dragostea pentru un părinte ar trebui să arate foarte diferit de dragostea pentru un animal de companie. Noi știm acest lucru. Iar oamenii care nu tind să înțeleagă acest lucru ajung să fie subiectul unor documentare. Există diferite forme de iubire, iar a iubi bine în orice situație presupune prioritizarea adecvată a acestor iubiri.

Există momente în care acest lucru este evident pentru noi. Putem simți că o formă de iubire se abate către o altă formă, mai puțin potrivită. Ceea ce este menit să fie doar o prietenie începe să se transforme în ceva romantic. Sau simțim că devenim prea dependenți de un părinte într-un mod care nu este sănătos. Sau vedem că cineva încearcă să aibă o companie „umană” cu un animal de companie. Acesta este motivul pentru care avem nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. El ne va arăta cum ar trebui să arate iubirea în fiecare context.

O iubire mai bună decât înainte

Ceea ce ne arată Dumnezeu va fi întotdeauna mai iubitor decât orice alternativă la care am putea ajunge. Supunerea față de El nu va însemna niciodată că vom ajunge să iubim oamenii mai puțin. S-ar putea să simțim asta în unele cazuri, dar probabil pentru că vrem să iubim pe cineva într-un mod greșit, iar Dumnezeu nu ne cheamă atât de mult să-i iubim mai puțin, cât ne cheamă să-i iubim diferit, ceea ce va însemna să-i iubim mai bine.

M-am întâlnit recent cu două femei care au fost un cuplu de lesbiene înainte de a veni la Cristos. Ele au o poveste neobișnuită în sensul că ambele au venit la Cristos și acum sunt prietene creștine apropiate în aceeași biserică. O relație care a fost prilej și expresie a rebeliunii împotriva lui Dumnezeu a devenit acum, printr-o întorsătură extraordinară, un mijloc prin care ambele sunt încurajate spre o mai mare evlavie. Una dintre ele mi-a spus: „Prietenia noastră este mult mai bogată acum că suntem surori în Cristos decât a fost vreodată când trăiam în păcat”.

Ideea nu este că povestea lor este tipică sau normativă, ci mărturia lor este revelatoare: întoarcerea de la o relație nebiblică la Cristos nu înseamnă întoarcerea de la mai multă dragoste la mai puțină dragoste, ci de la o dragoste necorespunzătoare la o dragoste mai bună. Nu putem iubi cu adevărat pe cineva mai mult nesupunându-ne Dumnezeului care este iubire.

Putem spune „Tot ce ai nevoie este dragoste” doar atunci când este vorba despre dragostea lui Dumnezeu, arătată în Cristos. Iubirea este iubire poate justifica iubirea contrafăcută. “Dumnezeu este iubire” ne conduce la ceva mult mai bun.