Ierarhia fericită – Ordinea care face căsnicia frumoasă

Cel mai probabil nu te-ai gândi la 1 Samuel 14, unde Dumnezeu se folosește de Ionatan și de cel ce-i purta armele ca să înfrângă o armată întreagă. Nu o să auzi predicându-se din textul acesta la multe nunți. Atât Ionatan, cât și purtătorul armelor sunt bărbați, cadrul este cel al unui câmp de bătălie, iar conflictul este războiul. Dar această ierarhie masculină, marțială, ne oferă o înțelepciune profundă pentru ierarhia în cadrul căsătoriei – înțelepciune atât pentru soți, cât și pentru soții.

Cap și trup încă dinaintea începutului 

La urma urmei, Pavel ne spune că fiecare căsătorie dintre doi oameni îndreaptă atenția spre o căsătorie mai autentică (Efeseni 5:32). Dumnezeu a gândit și a inventat legămintele dintre noi pentru a ilustra tocmai relația și legământul Lui cu noi. Căsătoria există deoarece Cristos a avut întotdeauna de gând să curteze și să câștige o mireasă. Fiecare căsătorie vorbește despre această realitate, fie că soțul și soția sunt conștienți de această realitate, fie că nu.

Una dintre modalitățile cele mai clare prin care căsătoria ilustrează relația dintre Cristos și mireasa Lui este prin rolurile stabilite de Dumnezeu pentru soț și soție. Pavel spune: „căci bărbatul este capul nevestei, după cum şi Cristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului” (Efeseni 5:23).

Cristos este capul, iar biserica este trupul Lui. Bărbatul este capul, iar soția este trupul lui. Pavel afirmă aceste lucruri ca pe niște aspecte de neschimbat (nu contează în ce măsură societatea noastră militează împotriva lor). În orice caz, asta nu înseamnă că ilustrația este întotdeauna evidentă. Dezordinea denaturează imaginea. Discursul despre căsătorie este o erezie dacă capul și trupul nu sunt sănătoase.

Așadar, cum arată o ierarhie sănătoasă a capului și a trupului? Ei bine, dinamica trupului și a capului nu este limitată la căsnicie. Un rege este capul regatului său. Un general este capul armatei sale. Un tată este capul gospodăriei sale. Prin urmare, ne putem uita la relațiile dintre cap și trup în afara căsniciei ca să înțelegem practic cum acestea funcționează în cadrul căsătoriei.

Probabil că una dintre cele mai frumoase imagini ale unei ierarhii fericite din Scriptură este găsită în 1 Samuel 14. Să aducem în atenție modul în care povestea lui Ionatan și a celui ce-i purta armele ilustrează dinamica trup-cap care stă la baza căsătoriei.

Ierarhia în context de război 

Situația din 1 Samuel 14 este următoarea: o armată a filistenilor – cu treizeci de mii de care și mai mulți oameni decât „nisipul de pe ţărmul mării” (1 Samuel 13:5) – a atacat Israelul. Oamenii lui Dumnezeu sunt depășiți numeric. Și, în loc să creadă că Dumnezeu le va purta de grijă, regele Saul  face pe nebunul și se închide într-o peșteră.

Fiul lui Saul, însă, Ionatan, nu este un laș și refuză să permită filistenilor să continue să Îl dezonoreze pe Dumnezeu și poporul Său. Așa că citim: „Ionatan a zis tânărului care-i purta armele: «Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur. Poate că Domnul va lucra pentru noi, căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr.» Cel ce-i ducea armele i-a răspuns: «Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde»” (1 Samuel 14:6-7).

După aceea, Ionatan Îl pune pe Dumnezeu la încercare să vadă dacă El chiar va lupta pentru ei (versetele 9-10). După ce primesc un răspuns pozitiv, citim:

„Şi oamenii care erau de strajă au vorbit astfel lui Ionatan şi celui ce-i ducea armele: «Suiţi-vă la noi, ca să vă arătăm ceva.» Ionatan a zis celui ce-i ducea armele: «Suie-te după mine, căci Domnul îi dă în mâinile lui Israel.» Şi Ionatan s-a suit ajutându-se cu mâinile şi picioarele, şi cel ce-i ducea armele a mers după el. Filistenii au căzut înaintea lui Ionatan, şi cel ce-i ducea armele arunca moartea în urma lui” (versetele 12-13).

Dumnezeu folosește acest lovitură inițială a celor doi oameni pentru a aduce haos într-o armată întreagă.

„A intrat groaza în tabără, în ţară şi în tot poporul; straja şi chiar şi prădătorii s-au înspăimântat; ţara s-a îngrozit. Era groaza lui Dumnezeu.” (versetul 15)

În cele din urmă, filistenii au sfârșit apărându-se. Iar concluzia întâmplării e că „Domnul a izbăvit pe Israel în ziua aceea” (versetul 23).

Ei bine, la prima vedere întâmplarea nu are nicio treabă cu căsnicia. Dar când privim cu atenție la ierarhia sănătoasă din Samuel 14, putem desprinde multe învățături privind relația dintre cap și trup în căsătorie.

Ionatan – capul 

Să începem cu Ionatan, capul. Un cap bun orientează și îndrumă corpul către o misiune, făcând asta prin prezența, cuvintele și acțiunile lui, el imputernicind membrele trupului să îndeplinească acel scop. Capul orientează și împuternicește pentru misiune.

Ionatan face asta foarte frumos. El este un cap cu o ambiție jovială pentru o misiune evlavioasă, își îndrumă trupul către acea finalitate. Lașitatea nesăbuită a lui Saul acționează ca un paravan pentru îndrăzneala lui Ionatan. Saul Îl nesocotește pe Dumnezeu și se ascunde de frică, în timp ce Ionatan – asemenea prietenului său, David – arde de zel să-L onoreze pe Dumnezeu și, cu armele în spate, se opune unor inamici nenumărați, având alături doar un ajutor. Este greu să ți-l imaginezi pe Ionatan în această ipostază altfel decât jovial. El are o mărinimie regală. Folosind cuvintele regelui Lune din Archenland, putem spune că îndrăzneala lui Ionatan era de tipul „primul intrat, ultimul ieșit, râzând cel mai tare” – având, așadar, o ambiție plină de bucurie.

Acest tip de ambiție se îndreaptă spre o misiune dumnezeiască – aceea de a lupta împotriva dușmanilor lui Dumnezeu. Această misiune își are bazele în caracterul lui Dumnezeu. Ionatan spune: „Vino şi să pătrundem … căci nimic nu împiedică pe Domnul să dea izbăvire printr-un mic număr ca şi printr-un mare număr” (1 Samuel 14:6). Nimic! Credința lui Ionatan în Dumnezeu Îl face să se simtă neînfricat, iar când această credință alimentează o misiune – ei bine, lui Dumnezeu îi place să folosească bărbați, soți, capi ca aceștia. Mai mult decât atât, Ionatan e atent ca misiunea sa ambițioasă să nu devină sursa unui orgoliu nesăbuit, așa că Îi cere lui Dumnezeu să îi arate dacă este de acord cu planul său. El zornăie clanța ușii pentru a vedea dacă Dumnezeu va deschide ușa.

Și, în cele din urmă, el nu merge singur. Nu se izolează. El își orientează trupul, purtătorul de arme, către misiunea divină: „Vino şi să pătrundem până la straja acestor netăiaţi împrejur” (versetul 6). Ionatan reprezintă un bun exemplu de o inimă plină de Dumnezeu. Însă, întocmai ca o corabie fără pânze, un cap fără trup nu merge nicăieri.

Purtătorul de arme – sprijinul său 

În această întâmplare, trupul lui Ionatan este reprezentat de purtătorul de arme. Ca metaforă, un purtător de arme este o ilustrație bună pentru o soție evlavioasă. În războaiele antice, nordice, femeile îi sprijineau uneori pe bărbați în luptă. Războinicii mânuiau armele și luau cu asalt câmpul de luptă, în timp ce femeile ajutau în alte moduri. Adesea ele veneau din spate, purtând scuturi, ceea ce le-a dat denumirea de „fecioarele scutului”. Asemănător soției excelente din Proverbe 31 sau lui Lúthien a lui Tolkien, fecioarele scutului sunt împodobite de feminitate, râd de vremurile care vor veni și sunt mai valoroase decât diamantele (Proverbe 31:10, 17, 25).

Bineînțeles, eu nu spun că femeile ar trebui să meargă literalmente la război, că fetele ar trebui să fie în garda de corp a președintelui sau că soțiile ar trebui să mânuiască arme fizice. Însă metaforic, fecioarele scutului ne ajută să creăm în imaginația noastră o modalitate prin care o soție evlavioasă poate să-și susțină soțul.

Chiar și Scriptura face trimiteri în această direcție. În Geneza 2:18, femeia este numită ajutorul bărbatului, ezer în ebraică – un termen care adesea Îl descrie pe Dumnezeu, în mod deosebit în corelație cu imaginea scutului. De exemplu, Dumnezeu este numit „Scutul care îți dă ajutor” (Deuteronomul 33:29) sau, de mai multe ori în Psalmi, Dumnezeu este „ajutorul nostru și scutul nostru” (Psalmi 28:7; 33:20; 35:2; 115:9–11). În mod clar, Biblia creează o corelație strânsă între scut și ajutor.

Această corelație este cel mai bine ilustrată prin imaginea purtătorului de arme al lui Ionatan. După ce Ionatan își exprimă dorința ambițioasă privind misiunea sa, purtătorul de arme îi răspunde parcă poetic: „Fă tot ce ai în inimă, n-asculta decât de simţământul tău şi iată-mă cu tine, gata să te urmez oriunde” (1 Samuel 14:7). El acceptă, confirmă și amplifică misiunea capului – cu grație, ca într-un dans și nu o bătălie.

Tot așa este și în căsnicie. Un trup bun primește misiunea de la cap, o confirmă sau o rafinează prin sfat și o amplifică prin sprijin. Și când soția poartă pe umeri scutul sprijinului, ce armată poate sta împotriva soțului ei? Care dușman nu va cădea? Care balaur poate să-l înfrunte? Din fața cărei misiuni se va eschiva el? Harul de pe buzele ei îi va da curaj. Ajutorul din mâinile ei va face casa lor să înflorească și să devină ca o grădină roditoare.

După cum o sabie are nevoie de un scut, capul are nevoie de ajutorul trupului. Adam nu ar putea face nimic fără Eva. 

Rodire extraordinară

O ultimă observație asupra pasajului nostru: Dumnezeu a recompensat această frumoasă ierarhie între cap și trup cu o rodire disproporționată. Doi prieteni, o sabie, un scut, într-o ordine corectă, și Dumnezeu pune pe fugă o armată atât de numeroasă precum nisipul de pe țărmul mării! Dumnezeu se folosește de ambiția jovială a lui Ionatan și de disponibilitatea de slujire a purtătorului de arme pentru binele oamenilor și pentru gloria Numelui Său.

Dumnezeu adoră să facă același lucru în căsătoriile în care există o ordine corectă. Voi, soț și soție creștini, tânjiți voi să-L vedeți pe Dumnezeu făcând același tip de minuni prin voi? Doriți voi ca Împărăția Lui să crească datorită ierarhiei din casa voastră tot așa cum a crescut datorită lui Ionatan și a purtătorului său de arme?

Bărbat al lui Dumnezeu, realizezi că fiecare interacțiune pe care o ai cu soția ta afirmă ceva despre cum Cristos își conduce Biserica – fie un adevăr, fie o minciună? Fiecare privire, fiecare ton al vocii, fiecare reacție instantanee, fiecare atingere. Întreaga ta conducere sau abdicare, întregul tău sacrificiu sau egoism, întreaga ta căutare plină de iubire sau pasivitate leneșă – de fiecare dată când porți un război pentru ea sau împotriva ei – toate acestea afirmă ceva. Așadar, cultivă o ambiție jovială pentru o misiune divină și condu-ți „fecioara scutului” în activitate. Fii un lider de tipul „primul care intră, ultimul care iese, cel care râde cel mai tare”. Iubește-o așa cum iubește Isus.

Femeie a lui Dumnezeu, știi că ritmul și armonia dansului cu soțul tău spun o poveste despre mireasa lui Cristos? Fiecare privire, fiecare zâmbet, fiecare cuvânt, fiecare grijă, fiecare masă gătită, fiecare copil crescut, fiecare moment în care îi ții scutul – întreaga ta rodnicie sau necredință, întregul tău ajutor sau sabotaj, întregul tău respect sau dispreț – toate acestea vorbesc. Așadar, practică disciplina unei supuneri izvorâte din dorință. Acceptă misiunea lui divină, perfecționeaz-o cu sfatul tău feminin, apoi glorific-o, amplific-o și faceți-o împreună să rodească mai mult decât și-ar fi putut el vreodată imagina. Onorează-l așa cum Biserica Îl onorează pe Cristos.

Ce rod extraordinar ar vrea Dumnezeu să dea căsniciilor noastre dacă mai mulți soți creștini ar spune „Vino, hai să… . S-ar putea ca Dumnezeu să lucreze pentru noi” și dacă soțiile lor credincioase ar răspunde „Fă tot ce ai pe inimă. Eu te susțin din toată inima și din tot sufletul!” Să facă Dumnezeu să fie așa!

Un articol scris de Clinton Manley pentru Desiring God

(https://www.desiringgod.org/articles/the-happy-kind-of-hierarchy) .