Sunt 35 de ani de când la Revoluție mulțimea a îngenunchiat în Piața Operei din Timișoara. După patru decenii de ateism „științific”, oamenii au început să scandeze succesiv „Există Dumnezeu!”. Entuziasmul mulțimii a fost stârnit de citirea versurilor poeziei omonime, după care afirmația a devenit un slogan preferat al acelor zile. Și astăzi mai răsună, câteodată, ce-i drept, stihurile pe fundalul cărora se prăbușea regimul comunist din România: „Nu, nu suntem un vis o întâmplare”. Autorul operei lirice este Costache Ioanid. Dacă, din nefericire, puțini au auzit despre poet, cu siguranță că și mai puțini cunosc simpatiile pe care acesta le-a avut pentru Mișcarea Legionară.
În tinerețe, Ioanid vedea în doctrina legionară o valoare socială purificatoare. Înainte ca legionarii să preia puterea, în 1940, viața autorului a fost schimbată radical în urma unei întâlniri întâmplătoare. În amiaza unei zile de vară, Ioanid citea Biblia în parcul Carol din București. Un copil ce se juca prin preajmă i-a atras atenția mamei sale că omul de alături citea Sfânta Scriptură. Această doamnă era Sabina Wurmbrand. Evident, cititorul a fost abordat cu întrebarea „Ce carte citiți, domnule?”, la care a răspuns cu „Cea mai minunată carte din lume”. Conversația a continuat. Au urmat prezentări și, la final, Sabina l-a invitat pe Ioanid la biserică în următoarea duminică.
Ioanid a dat curs invitației și s-a prezentat la biserica protestantă aflată pe strada Olteni. Pentru acesta a fost o mare surpriză când a aflat că majoritatea membrilor erau, de fapt, evrei. Biserica era condusă de patru pastori, dintre care trei erau… evrei: Richard Wurmbrand, Iancu Moscovici și Felix Iacobsohn. Ceea ce știa Ioanid despre evrei până atunci era că l-au răstignit pe Hristos și că sunt vrednici de disprețuit și de osândă. Acesta era foarte contrariat de lipsa de ritual a bisericii, dar a fost fascinat de comunicarea „obișnuită” și de modul de argumentare fără emfază. Ioanid a continuat să se prezinte săptămânal la biserică, iar, cu timpul, a început să fie transformat lăuntric și l-a primit pe Hristos ca Domn și Mântuitor.
Totuși, o serie de frământări au continuat să preocupe inima și mintea lui Ioanid. Într-o zi, acesta i-a adresat lui Richard Wurmbrand următoarea întrebare: „Spuneți-mi, vă rog, cum se pot împăca creștinismul, așa cum l-am acceptat eu acum, și doctrina legionară, în a cărei valoare socială purificatoare încă mai cred?”. Înțelept, păstorul i-a răspuns: „Probabil că poate să existe o apropiere. Eu nu știu pentru că nu m-am gândit niciodată la asta. Ceea ce vreau să-ți spun însă este faptul că, devenind creștin adevărat, vei fi atât de ocupat încât nu vei mai avea vreme să te gândești la astfel de probleme!”
Ceea ce s-a și întâmplat…
Pricopiuc Serghei pentru Edictum Dei
Informațiile istorice sunt extrase din diferite surse, dintre care de referință sunt Contribuția și perspectiva evanghelicilor români asupra Revoluției Române din decembrie 1989, de Bogdan Emanuel Răduț, și Amintiri cu sfinți, vol. II, de Daniel Brânzei.
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter