Orbire

– și au început să înconjoare Porziuncola. Și iată că într-o zi, la apusul soarelui, sosi pe neașteptate vechiul nostru prieten, Rufino – el ne-a dat la început rasa pe care o purtam. „Vine iarna,” ne-a spus atunci, râzând, „vine iarna, nu e de ajuns să vă încălzească Dumnezeu, e nevoie și de o haină caldă!” Și ne-a dat, mie și lui Francisc, veșmântul de muncitor pe care-l purtam, sandale și un toiag.

Francisc îl privi și râse.

– Ei, prietene vechi, îi strigă el, după cum văd, nu e de ajuns haina caldă, e nevoie și de Dumnezeu!

Rufino lăsă ochii-n jos:

– Iartă-mă, frate Francisc, eram orb pe-atunci. Ce înseamnă orb? Vedeam doar lumea văzută, ce se ascundea în spatele ei nu vedeam. Dar când te-ai oprit și ai stat o clipă în casa mea, aerul casei s-a schimbat; s-a umplut de glasuri ademenitoare, de chemări și de mâini care mă îmbrânceau să plec; și într-o zi n-am mai putut să mă împotrivesc, am lăsat deschisă poarta casei mele, am aruncat cheia în râu și-am venit.

– Grea e viața noastră, grea foarte, prietene scump, cum o să înduri? Vai celui care s-a obișnuit cu mâncare bună, cu haine moi, cu căldura femeii!

– Dar de trei ori vai, frate Francisc, celui care nu a putut să se lepede de mâncarea bună, de haina moale și de căldura femeii. Nu mă disprețui, frate Francisc, ia-mă!” (Nikos Kazantzakis – Sărăcuțul lui Dumnezeu)

Ordinul Fraților Minori sau Minoriții era o ramură a Ordinului Franciscanilor. Franciscanii sunt un ordin călugăresc apărut în cadrul Bisericii Catolice, cunoscuți și sub numele de „ordinul săracilor” sau „ordinul cerșetorilor”. Acesta a fost înființat de Sfântul Francisc de Assisi. Nikos Kazantzakis, în romanul Sărăcuțul lui Dumnezeu, reușește să transmită esența a ceea ce călugării franciscani încercau să aducă poporului: trezirea din moartea spirituală. În dialogul cu Rufino, Francisc îi spune: „Eram orb pe atunci. Ce înseamnă orb? Vedeam doar lumea văzută, ce se ascundea în dosul ei nu vedeam.”

Biserica Minderbroeders din orașul Sint-Truiden, Belgia, are o istorie legată de Ordinul Fraților Minori, o ramură a Ordinului Franciscan. Construcția bisericii a început în secolul al XIII-lea, în jurul anului 1235, și a fost dedicată Fraților Minori, care s-au stabilit în Sint-Truiden pentru a propaga învățăturile Sfântului Francisc de Assisi.

Opt secole mai târziu, bisericile minoriților nu mai spun deloc povestea lui Francisc de Assisi. Anul trecut, Biserica Minderbroeders din Sint-Truiden a fost transformată într-un patinoar. Nu este un caz singular. Multe alte biserici din Occident au fost transformate fie în galerii de artă, fie în restaurante. De exemplu, Saint Mary’s Church of Ireland a devenit un faimos restaurant ce promite o experiență profundă. Sau Immanuel Trinity Evangelical Lutheran Church din Fond du Lac, Wisconsin, s-a transformat în 2021 într-un restaurant de lux care este și astăzi o atracție.

Este o realitate ce nu se află doar în spațiul occidental. Occidentali suntem și noi. Din păcate, am devenit și noi orbi. Orbiți suntem zilnic de lucrurile pe care le vedem. Încăpățânați să nu vedem decât ceea ce se vede. Să vedem doar blidul din fața noastră. Să ne vedem doar pe noi înșine și nu pe ceilalți. Așa cum îi spunea Rufino lui Francisc: „Vedeam numai lumea văzută, ce se ascundea în dosul ei nu vedeam.” Orbiți de ceea ce vedem, căutăm doar experiențe. Nu mai mâncăm pentru că avem nevoie. Și când mâncăm, căutăm o experiență în farfurie. Din păcate, am orbit și ne-am buiecit. În orbirea noastră, l-am scos pe Dumnezeu din societate, iar acolo unde mai avea și El loc, în clădirea bisericilor, am făcut loc pentru experiență.

Pentru că omul orb spiritual nu se vede decât pe sine. Thom S. Rainer, în cartea Anatomia unei biserici decedate, vorbește despre felul în care bisericile moarte s-au centrat pe o schimbare ce îl are pe om în centru. „Orice schimbare centrată pe om este destinată eșecului. Adevărata schimbare în adunările noastre trebuie să fie înrădăcinată în adevărurile Bibliei, scăldată în rugăciune și împuternicită de Dumnezeu însuși.”

Dacă îmi doresc ceva pentru 2025, este să ne deschidem cu toții ochii – „nu e de ajuns haina caldă, e nevoie și de Dumnezeu!”

„Privește, răspunde-mi, Doamne Dumnezeul meu! Dă lumină ochilor mei, ca să n-adorm somnul morții” (Psalmul 13:3).

sursa imaginii