A aprobat Pavel sclavia? 1 Timotei 6

 Să-i considere pe stăpânii lor vrednici de toată cinstea?

 Pavel dă o poruncă „sclavilor” care sunt „sub un jug” și au „stăpâni.” Cuvântul tradus ca „sclavi” este termenul grecesc doulos, termenul standard pentru sclavi folosit în Noul Testament. Acești sclavi sunt „sub un jug.” Conform definiției literale a jugului, acesta este „un cadru folosit pentru a controla animalele de lucru” (BDAG, s.v. ζυγός). Cuvântul apare în acest context, dar și în altele, pentru a descrie condiția sclavilor din lumea romană. Astfel de sclavi erau proprietatea stăpânilor lor și erau obligați să facă tot ce le porunceau aceștia. Dacă nu își îndeplineau sarcinile, stăpânii puteau folosi violența pentru a-i constrânge. Conform legii romane, un stăpân avea drepturi depline asupra vieții sclavului său. Stăpânul putea lua viața sclavului dacă dorea, deoarece sclavul era proprietatea lui și putea face ce dorea cu el.

La prima vedere, cuvintele lui Pavel pot părea o aprobare a sclaviei umane, dar nu este așa. În alte părți, el afirmă că sclavii ar trebui să-și caute propria libertate, dacă este posibil și, de asemenea, interzice creștinilor liberi să devină sclavi (1 Corinteni 7:21-23). În acest fel, Pavel pare să sugereze că sclavia este o instituție păcătoasă ce trebuie evitată.

Totuși, în 1 Timotei 6:1-2, Pavel nu face o declarație despre nedreptățile sistemice și inegalitatea socială. Nici nu intenționează să ofere o evaluare morală a instituției sclaviei. Mai degrabă, el îi învață pe sclavii creștini cum să-L urmeze pe Cristos în contextul în care se află. Credincioșia față de Cristos nu le cere sclavilor să se revolte împotriva asupritorilor lor, nici să caute o reformă masivă a instituției sclaviei. Nu existau astfel de oportunități pentru sclavii din lumea greco-romană, iar cititorii moderni trebuie să fie atenți să nu analizeze viața supusă la reguli stricte a unui sclav din primul secol prin prisma așteptărilor sale democratice. Pavel încearcă să le explice sclavilor din congregație cum pot rămâne credincioși lui Cristos într-o situație foarte dificilă.

Pavel își îndreaptă porunca către sclavi, cei care sunt „sub un jug.” Ei trebuie să-și „cinstească” stăpânii. Comentatori precum George Knight au dreptate când susțin că „sub un jug” indică o situație oprimantă, una în care sclavul este tratat ca fiind puțin mai valoros decât un bou cu un jug la gât. Un astfel de limbaj implică faptul că Pavel, în versetul 1,  se referă la sclavii care slujesc stăpâni necreștini.

Acești slujitori trebuie să-și considere stăpânii vrednici de toată cinstea. Pavel nu spune că acești stăpâni sunt demni de toată cinstea, ci doar că sclavul trebuie să trateze această autoritate din viața sa ca și cum ar fi. Astfel, creștinii care se află sub o autoritate necredincioasă trebuie să o slujească cu respect. Nu li se permite să fie lipsiți de respect sau să-i trateze rău pe cei cu autoritate din viața lor doar pentru că nu îi plac sau pentru că stăpânii lor nu au aceleași principii ca și creștinii. Dimpotrivă, creștinii trebuie să cinstească autoritățile necredincioase tocmai pentru că ei caută să-i convingă pe aceștia că Evanghelia este adevărată.

Aceasta nu înseamnă că un sclav trebuie să asculte tot ce îi spune o autoritate umană să facă. După cum Pavel explică în Romani, autoritățile umane nu sunt autoritatea supremă (Romani 13:1-2) – doar Dumnezeu este. Dacă o autoritate umană îi poruncește unui creștin să facă ceea ce Dumnezeu interzice sau îi interzice unui creștin să facă ceea ce Dumnezeu poruncește, creștinul trebuie să se opună acelei autorități, așa cum au făcut Petru și ceilalți apostoli când au spus: „Trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai degrabă decât de oameni” (Faptele Apostolilor 5:29).

Dar atunci când este posibil să asculte de o autoritate umană fără a încălca legea lui Dumnezeu, creștinii trebuie să facă tot posibilul pentru a-i onora pe cei aflați în poziția de autoritate, „pentru ca numele lui Dumnezeu și învățătura să nu fie hulite.” „Numele lui Dumnezeu” este reputația sa; „învățătura” este Evanghelia. Acești sclavi creștini nu trebuie să dea niciun motiv necredincioșilor să-L disprețuiască pe Dumnezeu sau să ignore Evanghelia Sa. Când un sclav ascultă în orice situație, el are o mărturie puternică ce poate servi ca un martor convingător pentru stăpânul său. El reflectă însăși suferința pe care a îndurat-o Cristos (1 Petru 2:18-21).

Articol scris de Denny Burk

https://www.crossway.org/articles/did-paul-endorse-slavery-1-timothy-6/