Eutopii și distopii posibile față de Isus – partea I

Ne naștem oare liberi? De la naștere la moarte trăim constrîngeri care anulează libertatea în sens propriu. Ne naştem pentru că alte două fiinţe umane s-au iubit și nu ne alegem locul, timpul naşterii. Numai o singură fiinţă care a trăit pe pămînt și S-a născut într-un mod cu totul liber, Dumnezeul-Om, Omul-Dumnezeu, Isus Cristos. În ce mai constă atunci ”libertatea” noastră?

Libertatea, din punctul de vedere al creștinului, poate fi definită doar în raport cu Adevărul (Adevăratul?) și anume prin raportare la Cel care a spus: ”Eu sînt Calea, Adevărul și Viața!” și ”Veți cunoaște Adevărul (pe Adevăratul) și Acesta vă va face liberi.” În conformitate cu doctrinele creștinismului, Adevărul nu este înțeles doar ca fiind propozițional, ci mai ales relațional, personal. Trăim o nouă viață nu numai pentru că am afirmat adevărul: ”Isus Cristos este Domnul și Mîntuitorul Meu”, ci și pentru că L-am cunoscut personal și ne-am poziționat față de El ca Domn și Mîntuitor.

Pentru un urmaș al lui Cristos, Crucea Acestuia este ”axis mundi”, ax al lumii, centru față de care se trasează crugul universului, iar istoria cristică este ”buricul pămîntului”. În economia relațiilor, poziționarea față de Isus Cristos generează sau de-generează toate celelalte relații, cu sinele, cu cei apropiați, cu obiectele, cu celelalte ființe vii, cu natura, cu întregul cosmos.

Putem fi distopici (prost-așezați) sau eutopici (bine-așezați) față de Isus Cristos. Cum se petrece tranziția de la distopie la eutopie? Nu este scopul acestui text să analizeze procesul, doar descriem posibilele perechi de distopii-eutopii față de Fiul.

În tot parcursul ființei omenești, Cristos este inevitabil. Sîntem lipsiți de ”libertatea” de a-L evita. Aşadar, la finalul istoriei noastre și la finalul istoriei lumii, ne îndreptăm spre o întîlnire care nu poate fi ocolită, întîlnire cu Isus Cristos, fie în haine de Mîntuitor, fie în mantaua de Judecător.

Există doar cîte două opţiuni de poziţionare faţă de Isus Cristos. Centrul ne este interzis. Doar El are dreptul de a ocupa centrul ca mediator între Creaţie şi Tatăl, ca răstignit. Nouă nu ne este dată decît stînga ori dreapta, înaintarea sau înapoia.

Există cîteva texte în Sfintele Scripturi care ne arată cele două alternative de aşezare în faţa lui Isus Cristos și față de Isus Cristos.

Dacă admitem că istoria se va încheia în faţa unui tron de slavă, tronul pe care stă Domnul …

Apocalipsa 20:11-15 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb, şi pe Celce şedea pe el. Pămîntul şi cerul au fugit dinaintea Lui, şi nu s-a mai găsit loc pentru ele. (12) Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stînd în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea. (13) Marea a dat înapoi pe morţii cari erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii cari erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui. (14) Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua. (15) Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii, a fost aruncat în iazul de foc.

dacă lucrurile stau astfel, atunci alternativele sînt următoarele:

1. La stînga sau la dreapta

Textul din Evanghelia după Matei, capitolul 25, ne arată o imagine pereche, un scaun de domnie în faţa căruia întreaga omenitate se împarte doar în două şi spaţiul intermediar este exclus.

Matei 25:31-33 „Cînd va veni Fiul omului în slava Sa, cu toţi sfinţii îngeri, va şedea pe scaunul de domnie al slavei Sale. (32) Toate neamurile vor fi adunate înaintea Lui. El îi va despărţi pe unii de alţii cum desparte păstorul oile de capre; (33) şi va pune oile la dreapta, iar caprele la stînga Lui.

La stînga este pedeapsa veşnică. La dreapta este răsplata veşnică. Tranziţiile şi îmbunătăţirile sînt exluse. Toate textele din capitolele 24 şi 25 din Evanghelia lui Matei au aspect perfectiv. Acţiunile sînt finale. Schimbarea este imposibilă.

2. Înainte sau înapoi...

S-a popularizat ideea unui Isus care doar cheamă. „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi” sau ”veniţi binecuvîntaţii Tatălui” și … ”lăsaţi copilaşii să vină la Mine.”

Matei 25:34 Atunci Împăratul va zice celor dela dreapta Lui: „Veniţi binecuvîntaţii Tatălui Meu de moşteniţi Împărăţia, care v-a fost pregătită dela întemeierea lumii.

Matei 25:41 Apoi va zice celor dela stînga Lui: „Duceţi-vă dela Mine, blestemaţilor, în focul cel vecinic, care a fost pregătit diavolului şi îngerilor lui!

Alternativele faţă de Scaunul de Judecată a lui Isus sînt şi înainte, spre răsplată, dar şi înapoi. Alungarea, fugărirea în plîns şi scrîşnirea dinţilor, afară.

Iată care sînt pasajele de încheiere ale celebrei Predici de pe munte:

Matei 7:22-23 Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n’am făcut noi multe minuni în Numele Tău?” (23) Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă dela Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”

4. Înăuntru sau afară...

Pilda nunţii Fiului de Împărat din Matei cap. 22 trebuie neapărat pusă în paralel cu ultimele capitole din Apocalipsa.

Mat 22:13 Atunci împăratul a zis slujitorilor săi: „Legaţi-i mînile şi picioarele, şi luaţi-l şi aruncaţi-l în întunerecul de afară; acolo va fi plînsul şi scrîşnirea dinţilor.

Finalul Scripturii se încheie cu un interior de grădină, de cetate, cu un Centru, dar care presupune neapărat alternativa, exteriorul, afara, excluderea.

Chiar şi cel mai iubit verset despre iubirea lui Dumnezeu, Ioan 3:16, presupune pierderea şi distrugerea, alternativa înfiorătoare a veşniciei în suferinţă neîncetată.

În cetatea eternă există criterii clare de intrare: cei care îşi vor fi spălat hainele în sîngele Mielului (vezi Apocalipsa cap. 7)

Apo 21:8 Dar cît despre fricoşi, necredincioşi, scîrboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”

Apo 21:27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

Apocalipsa 22:14-15 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii, şi să intre pe porţi în cetate! (15) Afară sînt cînii, vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli, şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!

Va urma