Ce face educația clasică diferită?

Toate programele de studiu, într-un fel sau altul, sunt menite să pregătească elevii pentru ceea ce urmează în viața lor. Toate curriculum-urile au un orizont orientat spre viitor. În acest sens, educația clasică, în toate formele ei, reflectă modurile standard de educație predominante în societatea noastră.

Diferențele încep să apară atunci când ne întrebăm cum concep educatorii moderni viitorul care îi așteaptă pe elevii lor și ce acte de pregătire corespondente sunt necesare pentru a-i pregăti pentru acel viitor. În mare măsură, viitorul prezentat elevilor în sistemul educațional modern este unul predominant economic. În această accepțiune, elevii vor fi muncitori și, ideal, muncitori orientați spre mobilitate ascendentă. Ei vor face parte din „economia secolului XXI” sau din „piața globală” sau alte expresii uzuale aruncate neglijent de birocrați atunci când vorbesc despre școlile noastre. Chiar și radicalizarea recentă a școlilor noastre furnizează dovezi ale acestei orientări spre carieră; limbajul „woke” este doar limba comună a sălii de consiliu și a agențiilor guvernamentale, în care tinerii aspiranți trebuie să devină fluenți pentru a avansa în aceste domenii.

Astfel, programa de studiu pe care o urmează elevii într-o școală modernă este destinată să îi pregătească pentru roluri economice. Deoarece nu pot ocupa imediat aceste roluri, trebuie să fie pregătiți pentru pașii intermediari care duc la ele: mai întâi pentru facultate, apoi pentru studiile postuniversitare, iar în final pentru locul de muncă. La bază, sistemul educațional modern este în primul rând vocațional; este o pregătire pentru locuri de muncă cu câteva activități suplimentare pentru divertisment.

Educatorul clasic concepe viitorul elevilor într-un mod mult mai cuprinzător. Desigur, el sau ea înțelege că munca va constitui un aspect important al vieții unui elev după absolvire și că pregătirea pentru locul de muncă este o consecință importantă a unui program adecvat de studii. Dar educatorul clasic realizează că elevul va deveni nu doar un angajat, ci și un soț, un părinte, un cetățean, un participant la artă și cultură, un membru al unei congregații. Pentru aceste roluri, de asemenea, elevul trebuie pregătit. De fapt, dacă întrebi orice adult care sunt domeniile din viață care le oferă cea mai mare satisfacție și sens, unii ar putea plasa munca aproape de top, dar majoritatea vor menționa familia, credința și comunitatea. În aceste sfere ale datoriei, ființele umane își găsesc cel mai des fericirea, iar educația clasică este, mai presus de toate, despre a ajuta elevii să devină fericiți. Astfel, programa de studiu clasic este destinată să pregătească elevii să fie părinți și soți extraordinari, cetățeni și vecini remarcabili, iubitori ai frumuseții și adevărului.

Educația modernă pregătește elevii pentru locul de muncă. Educația clasică îi pregătește pentru viață. Care este diferența? Pentru a avea succes în locul de muncă, ai nevoie de un set de abilități și cunoștințe distincte. Pentru a fi un contabil de succes, este nevoie de o familiaritate cu numerele și graficele. Pentru a fi un avocat de succes, este necesară o stăpânire a dreptului jurisprudențial și statutar. Cele mai avansate niveluri ale acestor abilități și cunoștințe se bazează pe unele mai elementare; orice contabil trebuie să înceapă prin a învăța aritmetica, orice avocat prin a învăța gramatica. În acest sens, tot ce se învață la școală indică următorul pas din proces, culminând cu locul de muncă care se situează la sfârșitul acestui proces. Nimic nu este învățat pentru valoarea sa intrinsecă, ci doar în măsura în care ajută la progresul pe drumul către bogăție și statut. Așadar, în sistemul educațional modern, orizontul orientat spre viitor este determinant. Scopul fiecărei materii predate la școală poate fi articulat doar printr-o referință la ceea ce urmează după școală.

Într-o școală clasică, lucrurile sunt complet diferite. Și aici, așa cum am indicat, există un orizont îndreptat spre viitor. Toată școala este un mod de pregătire. Dar pentru ce își pregătește educatorul clasic elevii? Pentru fericire. Și cum înveți cum să fii fericit în viitor? Învățând să fii fericit acum. Fericirea este un mod de a fi în lume, o dispoziție; nu este ceva care poate fi explicat sistematic, ci ceva care trebuie întărit în mod constant. Prin urmare, orizontul orientat spre viitor al educației clasice indică direct spre orizontul orientat spre prezent. Ceea ce școala modernă dorește să transmită elevilor sunt, în primul rând, abilități și cunoștințe, și acestea pot fi dobândite doar în viitor. Dar ceea ce școala clasică dorește să transmită elevilor sunt, în primul rând, obiceiuri, iar acestea trebuie practicate astăzi pentru a prinde rădăcini mâine. Deoarece educatorul clasic concepe viitorul copilului într-un mod mult mai amplu și aspectele pregătitoare ale educației într-un mod mult mai complet, activitățile de zi cu zi din școala clasică capătă o valoare intrinsecă pe care nu o pot dobândi în școala modernă.

Ceea ce rezultă din aceasta, cred eu, este un curs de studiu mult mai revigorant și iluminator decât cel din școala modernă. Deoarece munca fiecărei zile este destinată să întărească obiceiurile intelectuale, morale și emoționale pe care se construiește fericirea, munca fiecărei zile are o relevanță imediată pentru elevi. Nu li se cere să treacă prin ani de acumulare de abilități și cunoștințe, cu promisiunea unei recompense abia peste un deceniu. Ei sunt implicați, provocați, îndemnați spre creștere și îmbunătățire în fiecare zi, cu așteptarea că aceste acte zilnice de formare a sufletului îi vor lăsa mai mult decât pregătiți pentru viitorul care îi așteaptă după absolvire.

Această preocupare mereu prezentă a educației clasice însoțește fiecare activitate din clasă. Instruirea în scriere nu înseamnă doar învățarea modului de a face cercetări și de a compune paragrafe structurate competent, pentru a excela în lucrările de licență; înseamnă joaca cu structura propoziției, cu verbe și adjective, pentru a găsi plăcere –  acum, astăzi – în resursele expresive pe care mintea le descoperă în această vastă facilitate stilistică. Lecțiile de calcul nu sunt doar o oportunitate de a intra în acel program excepțional de inginerie; ele reprezintă o ocazie de a medita, chiar în acest moment, la misterul inefabil al puterii numerelor de a reprezenta lumea. Lectura Articolelor Federaliste nu este menită doar să pregătească un tânăr pentru școala de drept; scopul este să-i trezească mintea, în această clipă, asupra preocupărilor legate de justiție și autoritate care privesc constant o persoană liberă. Extinderea capacităților reflexive și estetice pe care astfel de activități le implică nu așteaptă nicio justificare în anii ulteriori. Este un cadou bun, în sine, și îmbogățește fiecare aspect al vieții. Fiecare zi într-o școală modernă este o oportunitate pentru tineri de a se pregăti pentru ceea ce trebuie să facă în viața lor. Fiecare zi într-o clasă clasică este o oportunitate pentru tineri de a face exact ceea ce trebuie să facă în viața lor.

Presupun că, până la urmă, aceasta nu este o relatare foarte succintă. Dar este tot ce pot face. Sper ca, prin atragerea repetată a atenției asupra uriașei prăpăstii dintre educația clasică și cea modernă, să putem continua să convingem familiile că o școală clasică este singura opțiune rezonabilă pentru copiii lor în acest moment.

Articol de Mark Anthony Signorelli pentru The Classical Corner

https://classicalcorner.substack.com/p/what-makes-classical-education-different?utm_campaign=post&utm_medium=web&triedRedirect=true