Nucleul civilizației

Dar Geneza 2:18 ne duce înapoi la sfârșitul zilei a șasea și dezvăluie că, chiar înainte ca Dumnezeu să-și încheie lucrarea de creație, era un singur lucru care nu era „bun.” Fiecare aspect al întregului univers era complet. Fiecare galaxie, stea, planetă, piatră, și moleculă minusculă era la locul ei. Toate speciile de viețuitoare fuseseră create. Adam deja dăduse „nume tuturor dobitoacelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului” (Geneza 2:20). Dar mai rămânea un aspect evident neterminat al creației: „Căci pentru Adam nu s-a găsit un ajutor asemănător cu el” (Geneza 2:20). Adam era singur și avea nevoie de un partener potrivit. Prin urmare, ultimul act al creației lui Dumnezeu în ziua a șasea — pasul final care a făcut totul în univers perfect — a fost realizat prin formarea Evei din coasta lui Adam. Apoi „El i-a adus-o omului” (Geneza 2:22).

Prin acel act, Dumnezeu a stabilit familia pentru totdeauna. Narațiunea din Geneza spune: „De aceea, omul va părăsi pe tatăl său și pe mama sa și se va alătura nevestei sale, și vor fi un singur trup” (Geneza 2:24). Isus a citat acest verset în Matei 19:5 pentru a sublinia sacralitatea și permanența căsătoriei ca instituție. Același verset este citat practic de fiecare dată când doi credincioși sunt uniți într-o ceremonie de căsătorie creștină. Căsătoria și familia sunt parte din planul lui Dumnezeu și, prin urmare, sacre în ochii Săi.

Așadar, nu este întâmplător faptul că, de-a lungul istoriei, relațiile familiale au fost întotdeauna nucleul tuturor civilizațiilor umane. Conform Scripturii, acesta este exact modul în care Dumnezeu a conceput-o. Și, prin urmare, dacă familia se prăbușește ca instituție, întreaga civilizație se va prăbuși, în cele din urmă, împreună cu ea.

În ultimele câteva generații, am văzut acest proces distrugător având loc sub ochii noștri. Se pare că societatea seculară contemporană a declarat război familiei. Sexul ocazional este de dorit. Divorțul este epidemic. Căsătoria însăși este în declin, deoarece mulți bărbați și femei au decis că este preferabil să trăiască împreună fără a face un legământ sau a constitui oficial o familie. Avortul este o plagă mondială. Delincvența juvenilă este în creștere, iar mulți părinți și-au abandonat în mod deliberat rolurile de autoritate în familie. Pe de altă parte, abuzul asupra copiilor în multe forme escaladează. Filosofiile moderne și postmoderne au atacat rolurile tradiționale ale bărbaților și femeilor în familie. Grupurile de interese speciale și chiar agențiile guvernamentale par hotărâte să desființeze familia tradițională, promovând normalizarea homosexualității, „căsătoria” dintre persoane de același sex și (în unele culturi din zilele noastre) programe de sterilizare. Divorțul a fost simplificat, legislația fiscală penalizează căsătoria, iar asistența socială guvernamentală recompensează nașterea copiilor în afara căsătoriei. Toate aceste tendințe (și multe altele asemănătoare) sunt atacuri directe la adresa sacralității familiei.

În zilele noastre, ori de câte ori familiile sunt portretizate în filme, drame televizate sau sitcomuri, ele sunt aproape întotdeauna caricaturizate ca fiind extrem de disfuncționale. Cineva a observat recent că singura „familie” pe care o vedem la televizor care merge regulat la biserică împreună este „Familia Simpson” — și sunt exagerări deliberate, împovărate cu cele mai proaste trăsături imaginabile, create în principal pentru a batjocori atât biserica, cât și familia. Totuși, nu este o glumă. O paradă neîncetată de asocieri disfuncționale similare ne atacă la televizor și în filme. Hollywood-ul a definit o nouă semnificație largă pentru cuvântul familie.

Între timp, familiile nucleare tradiționale cu un tată puternic și de încredere și o mamă care își prioritizează rolul în casă au fost exilate din cultura populară, făcute să se simtă ca o caricatură.

Deși mulți lideri creștini au exprimat cu pasiune îngrijorări cu privire la desființarea familiei de zeci de ani, lucrurile au continuat să se înrăutățească în societatea generală, nu să se îmbunătățească. Comentatorii sociali seculari au început recent să susțină că familia nucleară tradițională nu mai este chiar „realistă.” Un articol publicat nu cu mult timp în urmă în revista online Salon afirma următoarele: „Familia americană «ideală» — un tată și o mamă, legați unul de celălalt printr-o căsătorie legală, crescând copii legați de ei prin biologie — este un relicvar încăpățânat, un simbol național care nu a fost încă retras, deși este uzat și oarecum nerealist.” Familia nucleară pur și simplu nu va funcționa în societatea din secolul XXI, conform multora dintre acești așa-ziși „experți.”

Cu toate acestea, știu că aceste voci sunt greșite, deoarece am fost martor la literalmente mii de părinți din biserica noastră care au pus în practică ceea ce Biblia învață despre familie, iar ei și familiile lor au fost foarte binecuvântați pentru aceasta.

Pe măsură ce societatea continuă căutarea sa nebunească de a elimina familia și, prin urmare, tendințele culturale ocupă din ce în ce mai mult loc, devine mai important ca niciodată ca creștinii să înțeleagă ceea ce Biblia învață despre familie și să pună în practică aceste învățături în casele lor. Este posibil ca exemplul pe care îl stabilim în fața lumii prin case puternice și familii sănătoase să fie, pe termen lung, una dintre cele mai puternice, atractive și vii dovezi că atunci când Biblia vorbește, vorbește cu autoritatea Dumnezeului care ne-a creat — și al cărui plan pentru familie este perfect.

Articol scris de John MacArthur

https://www.gty.org/library/articles/A297/the-nucleus-of-civilization