Îți vei pierde credința la facultate?

Barna estimează că aproximativ 70% dintre elevii de liceu care încep facultatea având statutul de creștini practicanți o vor finaliza având puțină credință (sau chiar deloc). În mod obișnuit, acești studenți nu se întorc la credință nici după ce finalizează studiile, iar Barna estimează că 80% dintre cei care o fac, se vor depărta de biserică până la vârsta de 29 de ani.

Vei fi și tu printre acei 80%? Îți vei abandona credința când vei fi înconjurat de colegi care nu-L cunosc pe Dumnezeu? Mulți oameni presupun că, dacă au fost credincioși de mici, această credință îi va însoți pe tot parcursul vieții. Regele Ioas probabil a presupus același lucru. El a început să domnească la 7 ani (2 Cronici 24:1) și „a făcut ce este bine înaintea Domnului în tot timpul vieții preotului Iehoiada” (2 Cronici 24:2), mentorul și sfătuitorul de încredere al regelui Ioas.

Cât timp Iehoiada a fost în viață, Ioas a fost credincios poruncilor Domnului și s-a asigurat că și ceilalți făceau la fel. El i-a și inspirat pe oameni să dea cu bucurie pentru Dumnezeu: „Toate căpeteniile şi tot poporul s-au bucurat de lucrul acesta şi au adus şi au aruncat în ladă tot ce aveau de plătit” (2 Cronici 24:10). Fără îndoială, credința lui Ioas părea adevărată.

Mult prea ușor influențat

Când Iehoiada a murit, Ioas a trecut de partea colegilor săi. Când căpeteniile lui Iuda au venit să-l viziteze pe Ioas după moartea lui Iehoiada, regele i-a ascultat. După ce căpeteniile „s-au închinat înaintea împăratului” (2 Cronici 24:17) – ceea ce probabil înseamnă că ei l-au măgulit – Ioas a abandonat Casa Domnului și a început să slujească idolilor. Acești „prieteni” probabil l-au convins că ei erau deschiși la minte și dintr-o cultură populară și că el era prea îngust și învechit. Ioas i-a ascultat și a început să facă opusul tuturor lucrurilor bune pe care le făcuse înainte, chiar ucigându-l pe fiul lui Iehoiada, Zaharia, când i s-a cerut.

Acest comportament pare a fi o schimbare de situație șocantă, dar de fapt arată că regele Ioas se încredea în Iehoiada, nu în Dumnezeu. Credința lui nu era a lui personală. Și cum îi lipsea această convingere personală, a fost ușor influențat de oamenii necredincioși din jurul lui. Dumnezeu l-a judecat pentru răutatea lui și în scurt timp a fost ucis de unul dintre slujitorii lui. Exemplul lui Ioas ne arată că nu contează cât de bine începem viața de creștin; ceea ce contează e cum o încheiem.

Pentru boboci și pentru cei din ultimul an 

Mulți dintre noi am început în forță. Am presupus că, dacă am fost crescuți cu valorile corecte și fiind implicați în biserică, vom rămâne întotdeauna credincioși. Și eu am crezut asta. Am avut o pasiune deosebită pentru Dumnezeu în liceu și în facultate, dar odată ce am început să muncesc, prezența mea la biserică a devenit sporadică, iar timpul meu cu Dumnezeu tot mai rar și tot mai pe fugă.

Am realizat că, cu cât petrec mai puțin timp în prezența Domnului, cu atât voiam să-L cunosc mai puțin. Colegii mei necredincioși erau prietenii mei cei mai buni. La început am sperat să-mi împărtășesc credința cu ei, în schimb, ei au reușit să-mi transmită indiferența lor față de lucrurile spirituale. Au avut o influență subtilă, dar profundă asupra priorităților mele. Pe măsură ce credința mea devenea tot mai slabă, a citi Biblia și a merge la biserică era mai mult ceva ce ținea de o obligație decât ceva care îmi dădea putere. Doar atunci când m-am confruntat cu suferința, credința mea a devenit din nou importantă.

Chiar dacă ești un boboc sau ești pe cale să termini studiile, dacă urmează să pleci la facultate, ești într-o poziție vulnerabilă. E ușor să presupui că îți vei dezvolta disciplinele spirituale și că te vei implica într-o comunitate creștină mai târziu. Numai că pe măsură ce jonglezi cu provocările vieții, e tentant să amâni să-L cauți pe Dumnezeu până când simți că s-au mai aranjat lucrurile în viața ta, deprinzându-te, astfel, neintenționat, cu obiceiurile oamenilor pierduți din jurul tău. Schimbarea aceasta este treptată și adesea neobservabilă.

Trei sfaturi ca să nu te rătăcești

Așadar, ce poți face tu, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca să fii unul dintre cei 20% care au crescut în biserică și care rămân credincioși în facultate și în anii tinereții?

În primul rând, nu trăi cu impresia că tu nu te poți pierde – sau că dacă te vei îndepărta, te vei întoarce. Toți suntem vulnerabili. Cere-I lui Dumnezeu în fiecare zi o dragoste puternică pentru El. Cere-I să te ajute să găsești bucuria în El. Cere-I chiar acum să-ți păzească inima de pribegie.

În al doilea rând, rămâi conectat cu Dumnezeu. Poate sună banal sau chiar legalist, dar a citi Biblia și a te ruga sunt într-adevăr soluții simple pentru o viață de creștin. Când citești, concentrează-te și acordă atenție cuvintelor în loc să treci cu privirea peste litere doar ca să zici că ai citit. Mie îmi place să folosesc un plan de citire al Bibliei pentru că nu mai trebuie să decid în fiecare dimineață ce citesc. Dacă citești Biblia în mod regulat pentru prima dată, începe prin a citi în fiecare zi un text din Noul Testament. Încearcă să citești cu un pix și o foaie, ca să iți iei notițe, să scrii întrebări și observații, cerându-I lui Dumnezeu să-ți deschidă ochii să vezi adevărul și viața în cuvintele Lui (Psalmul 119:18).

În al treilea rând, găsește un loc unde poți avea părtășie cu adevărat. Integrează-te într-o biserică sau într-o organizație de misiune pentru studenți. Caută-ți activ prieteni creștini și petrece timp cu ei. Dacă ai prieteni creștini în facultate, presiunea de a te conforma va fi mai mică. Oamenii din jurul nostru ne influențează mult mai mult decât ne imaginăm. Regele Ioas e un exemplu clar pentru cât e de ușor să-ți abandonezi credința când ești înconjurat de oameni nepotriviți.

Articol scris de Vaneetha Rendall Risner pentru Desiring God (https://www.desiringgod.org/articles/will-you-lose-your-faith-in-college).