Raționalitatea credinței

Noțiunea că logica și rațiunea sănătoasă sunt ostile credinței, de fapt, pun iraționalitatea în locul credinței autentice. Iraționalitatea și discernământul se află la poli opuși.

Când Pavel s-a rugat ca dragostea filipenilor să „crească tot mai mult în cunoștință și orice pricepere” (Filipeni 1:9), el afirma raționalitatea credinței adevărate. El a vrut să sugereze, de asemenea, că cunoașterea și discernământul sunt neapărat legate de creșterea spirituală autentică.

Prin urmare, credința biblică este rațională. Este rezonabilă. Este inteligentă. Are sens. Iar adevărul spiritual este menit să fie contemplat rațional, examinat logic, studiat, analizat și folosit ca singura bază fiabilă pentru a lua decizii înțelepte. Acest proces este exact ceea ce Scriptura numește discernământ.

Bisericii de astăzi îi lipsește, din păcate, discernământul și este prea apatică față de această problemă. Trebuie să ne amintim că adevărul lui Dumnezeu este o comoară prețioasă care trebuie tratată cu grijă—nu diluată cu credințe capricioase sau legată de tradiții umane. Când o biserică își pierde voința de a discerne între doctrina sănătoasă și eroare, între bine și rău, între adevăr și minciună, acea biserică este sortită pieirii.

Apostolul Ioan a făcut o distincție foarte clară între creștinism și spiritul antihristului și a insistat asupra ei: „Oricine o ia înainte și nu rămâne în învățătura lui Hristos, n-are pe Dumnezeu; cel ce rămâne în învățătura aceasta are atât pe Tatăl, cât și pe Fiul. Dacă vine cineva la voi și nu aduce învățătura aceasta, să nu-l primiți în casă și să nu-i ziceți Bun venit!; căci cine îi zice Bun venit! se face părtaș la faptele lui rele” (2 Ioan 9-11). Astfel, el a poruncit celor sub supravegherea sa spirituală să fie vigilenți și cu discernământ și să nu aibă nimic de-a face cu erorile care neagă pe Cristos sau cu cei care le promovează.

Contrastați aceasta cu creștinii de astăzi care se liniștesc cu opinia că în puține cazuri e cu adevărat alb sau negru. Problemele doctrinare, întrebările morale și principiile creștine sunt toate prezentate în nuanțe de gri. Nimeni nu trebuie să traseze linii clare sau să declare absoluturi. Fiecare persoană este încurajată să facă ceea ce este drept în ochii săi—exact ceea ce Dumnezeu a interzis (Deuteronom 12:8; Judecători 17:6; 21:25).

Biserica nu își va manifesta niciodată puterea în societate până când nu vom recâștiga o dragoste aprinsă pentru adevăr și o ură corespunzătoare pentru minciună. Adevărații creștini nu pot tolera sau ignora influențele anti-creștine din mijlocul lor și să se aștepte să se bucure de binecuvântarea lui Dumnezeu. „Și aceasta cu atât mai mult, știind în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziți din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. Noaptea este pe sfârșite, se apropie ziua. Să lepădăm, dar, lucrările întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13:11-12).

Un articol scris de  John MacArthur

https://www.gty.org/library/articles/A304/the-rationality-of-faith