Viața creștină, viața pe care Domnul nostru Isus Hristos ne-a adus-o și pe care ne cheamă să ne-o asumăm în calitate de ucenici ai Săi, are un caracter paradoxal. Astfel, Hristos ne cheamă să dăruim ca să dobândim (vezi și titlul celebrei cărți a lui N. Steinhardt); să sărăcim, ca să devenim bogați; să plângem ca să căpătăm mântuirea; să renunțăm pentru a stăpâni cu adevărat. În mod suprem, prin toate acestea, Hristos ne cheamă să murim, ca să ajungem la adevărata viață.
Aceasta este și concluzia celebrei rugăciuni pe care o vom reda mai jos. Numai în felul acesta, murind zilnic față de noi înșine, vom izbuti să aducem viața și lumina într-o lume a morții și a beznei adânci.
Să prefațăm rugăciunea cu cuvintele Domnului nostru, consemnate în Evanghelia după Ioan:
„Adevărat, adevărat vă spun că dacă grăuntele de grâu care a căzut pe pământ nu moare, rămâne singur, dar dacă moare, aduce multă roadă. Cine își iubește viața o va pierde; și cine își urăște viața în lumea aceasta o va păstra pentru viața veșnică.” (Ioan 12:24-25)
Rugăciunea Sfântului Francisc de Assisi
„O, Doamne, fă din mine un mijlocitor al păcii Tale!
Unde este ură, să aduc iubire;
Unde este ocară, să aduc iertare;
Unde este dezbinare, să aduc unire;
Unde este îndoială, să aduc credință;
Unde este disperare, să aduc speranță;
Unde este tristețe, să aduc bucurie;
Unde este întuneric, să aduc lumină.
O, Doamne, ajută-mă să nu caut să fiu mângâiat, ci că fiu o mângâiere.
Nu să fiu înțeles, ci să înțeleg;
Nu să fiu iubit, ci să iubesc;
Pentru că celui ce dă, i se va da;
Celui ce iartă, i se va ierta;
Cel ce moare se va naște pentru viața veșnică.”
Valentin Făt pentru Edictum Dei
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează
Loghează-te cu Facebook
Loghează-te cu Google
Loghează-te cu Twitter