Trebuie să luptăm pentru adevăr?

Dacă lăsăm deoparte faptul că, în zilele noastre această gândire a dobândit o mare popularitate, ajungând să se infiltreze chiar și în biserică, aceste idei în sine nu reprezintă de fapt nimic nou sau deosebit de șocant. Este exact aceeași atitudine cu care Pilat l-a respins din scurt pe Hristos: “Ce este adevărul?” (Ioan 18:38).

Anumiți evanghelici avangardiști acționează uneori ca și cum dispariția certitudinii ar fi o nouă evoluție intelectuală dramatică, în loc să o vadă așa cum este de fapt: un ecou al vechii necredințe. Este necredința îmbrăcată într-o haină a religiozității, care caută legitimitate ca și cum ar fi doar un tip mai umil de credință. Dar nu este deloc credință. În realitate, refuzul contemporan de a considera orice adevăr ca fiind corect și sigur reprezintă cea mai gravă formă de infidelitate.

Datoria bisericii a fost întotdeauna să se confrunte cu un astfel de scepticism și să-i răspundă prin proclamarea clară a adevărului pe care Dumnezeu l-a revelat în Cuvântul Său. Ne-a fost dat un mesaj clar cu scopul de a confrunta necredința lumii. Aceasta este chemarea noastră, ceea ce ni s-a poruncit și am fost însărcinați să facem (1 Corinteni 1:17-31). Credința în Cristos depinde de acest lucru. Onoarea lui Dumnezeu o cere. Nu putem sta cu mâinile în sân și să nu facem nimic în timp ce atitudinile lumești, revizioniste și sceptice cu privire la adevăr se infiltrează în biserică. Nu trebuie să acceptăm o astfel de confuzie în numele carității, colegialității sau unității. Trebuie să stăm și să luptăm pentru adevăr – și să fim pregătiți să murim pentru el – așa cum au făcut întotdeauna creștinii credincioși.

John MacArthur, Grace to You