Nimeni nu poate contesta că trăim într-o lume a compromisului. De fapt, compromisul este adesea considerat o virtute; este diplomatic și rezonabil. Pe de altă parte, cei care rămân integri sunt considerați dificili, încăpățânați și nepăsători față de binele comun. Putem înțelege de ce lumea gândește astfel, dar creștinii nu ar trebui să fie diferiți?
Din păcate, prea mulți credincioși se îngrijorează de ce vor crede, spune sau face oamenii dacă își susțin principiile divine. Așa că, în schimb, își compromit convingerile sau le păstrează ascunse. Dacă ești unul dintre acei creștini temători sau dacă cunoști persoane care sunt, aș dori să te încurajez să înveți o lecție din viața unui om cu coloana vertebrală.
Testul integrității
În urma primei invazii a Iudeii și a asediului Ierusalimului în anul 606 î.Hr., împăratul Nebucadnețar a luat ostatici zeci de tineri evrei de calitate pentru a asigura succesul planurilor sale de dominare mondială pe termen lung. Unul dintre acești tineri avea un destin măreț, iar astăzi numele său este sinonim cu integritatea. Numele său este Daniel.
Nu captivitatea a fost cea care a testat integritatea lui Daniel, ci privilegiul. Când împăratul i-a ordonat căpeteniei demnitarilor săi, Așpenaz, să aleagă dintre israeliți, el a căutat tineri cu anumite calități. Ei trebuiau să fie impecabili din punct de vedere fizic, arătoși, „pricepuți în orice ramură a științei, cu minte ageră și cu pricepere”, cu abilitatea de a servi în curtea împăratului (Daniel 1:4). Ei urmau să primească o instruire privilegiată pentru poziții privilegiate.
Împăratul i-a ordonat lui Așpenaz „să-i învețe scrierea și limba caldeenilor”, inclusiv matematică, astronomie, istorie, agricultură și arhitectură (Daniel 1:4). Ei trebuiau să mănânce mâncarea împăratului și să bea vinul lui, iar după trei ani, urmau să intre în slujba împăratului. Mă îndoiesc că ceilalți exilați o duceau la fel de bine.
Acum poate spui, „Privilegiu, educație, mâncare și băutură bună, unul dintre cele mai dorite locuri de muncă din regat – cine ar putea avea o problemă cu toate acestea?” Daniel.
Daniel nu a avut obiecții față de educație, programul de instruire și viitorul în curtea împărătească. Nu s-a împotrivit nici măcar atunci când Așpenaz l-a numit Belșațar, după un zeu caldeean. Daniel a tras linia acolo unde a făcut-o și Scriptura – nu a mâncat mâncarea împăratului și nu a băut vinul său.
„Daniel însă s-a hotărât în inima lui să nu se întineze cu hrana împăratului și cu vinul pentru băutura lui” (Daniel 1:8). Acele mâncăruri tentante și vinuri de colecție, beneficii ale serviciului regal, fuseseră închinate zeilor falși ai Babilonului. Mai mult, mâncarea pregătită după standardele babiloniene era cel mai probabil în neconformitate cu Legea lui Dumnezeu privind mâncărurile necurate (Leviticul 7:23-27; Leviticul 11).
Daniel nu dorea să participe la nicio sărbătoare păgână, nici măcar în cea mai mică măsură. Aceasta ar fi fost o formă de idolatrie care ar fi provocat mânia unui Dumnezeu gelos (Exodul 20:4-5). Decizia sa, deși privea direct mâncarea și vinul, era în ultimă instanță o decizie despre Cel pe care-L adora.
Rezultatele integrității
Decizia lui Daniel constituie o baza integrității autentice și a vieții fără compromis: trebuie să tragi linia acolo unde și Scriptura o trage. Dacă adevărul Cuvântului lui Dumnezeu este în opoziție cu înțelepciunea lumii pe o anumită problemă, trebuie să te aliniezi cu Cuvântul lui Dumnezeu.
Cu cât analizezi și citești mai mult despre viața lui Daniel, cu atât devine mai clară integritatea sa personală. Stilul său de viață necompromis contrastează puternic cu modul în care mulți credincioși trăiesc. Mulți creștini tind să ezite și să ofere explicații ambigue pentru abstinența de la anumite activități lumești. Dar aceasta nu a fost abordarea lui Daniel în ceea ce privește oportunitatea de a-și mărturisi credința.
Îndrăzneală publică
Dacă Daniel dorea doar să se abțină de la a mânca și a bea ceea ce împăratul oferea, putea să o facă în mai multe moduri. Putea să arunce mâncarea când nu se uita nimeni și să ia altă mâncare din bucătărie; putea să facă aranjamente cu servitorii; putea chiar să planteze o grădină de legume. Dar Daniel, având hotărârea în minte, a ales să fie îndrăzneț. El „a rugat pe căpetenia famenilor dregători să nu-l silească să se spurce.” (Daniel 1:8) A fost respectuos, dar neclintit. Acesta este curajul.
Protecție divină
Daniel era într-o țară străină, în inima imperiului care tocmai îi distrusese poporul. Și totuși, „Dumnezeu a făcut ca Daniel să capete bunăvoință și trecere înaintea căpeteniei famenilor dregători” (Daniel 1:9). A dovedit adevărul din Proverbele 16:7: „Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar și pe vrăjmașii lui.” Nu compromite și nu pierde protecția lui Dumnezeu! Stai ferm în ascultare de Cuvântul lui Dumnezeu și încrede-te în Tatăl, iar El va avea grijă de tine.
Perseverență neclintită
În îndrăzneala sa, Daniel nu a ezitat să țintească sus. Când Așpenaz s-a temut că și-ar putea pierde viața din cauza meniului special, Daniel nu s-a lăsat descurajat. A apelat îngrijitorul căruia îi fusese încredințat, probabil un om care nu era la fel de speriat de Nebucadnețar, deoarece nu raporta direct împăratului. Daniel a arătat o altă trăsătură vitală a integrității: perseverența în a face ceea ce este corect.
Credință nepătată
Când Daniel a cerut permisiunea de a urma o dietă cu apă și legume, a demonstrat o credință neclintită în Dumnezeu. El a spus, „Încearcă pe robii tăi zece zile și să ni se dea de mâncat zarzavaturi și apă de băut; să te uiți apoi la fața noastră și la a celorlalți tineri care mănâncă din bucatele împăratului și să faci cu robii tăi după cele ce vei vedea!” (Daniel 1:12-13). Daniel a făcut ce era corect și a avut încredere în Dumnezeu, indiferent care ar fi fost rezultatele. Astfel, Dumnezeu a făcut ca Daniel să arate mai sănătos decât toți ceilalți tineri (Daniel 1:15).
Dacă s-ar fi întâmplat ca aspectul lui Daniel să nu fi trecut de testul îngrijitorului, cred că el ar fi avut în continuare încredere în Dumnezeu fără ezitare, ar fi menținut un stil de viață necompromis și ar fi acceptat umil consecințele. De asemenea, cred că toți adevărații creștini vor arăta același curaj în mijlocul încercărilor.
Dacă ai căzut într-un obicei de a te compromite, mărturisește-l ca păcat înaintea Domnului. Pocăiește-te și privește la Daniel ca un exemplu de integritate neclintită. Apoi caută ajutorul Domnului pentru a trăi la fel ca el. Trebuie să-ți îndemni inima, așa cum a făcut Daniel, să se teamă de Domnul, și numai de Domnul. Împrumută puțină coloană vertebrală de la el și îți vei trăi viața cu integritate înaintea lui Dumnezeu.
Articol de John MacArthur pentru GraceToYou
Donează online și susține Edictum Dei.
Donează