Cadrele medicale (creștine) față de bolnavul (terminal)

Proverbe 19:22

Ceea ce face farmecul unui om

este bunătatea lui.

Nu credeam că se va întîmpla așa de devreme, dar am experimentat spitalul și dinspre ușă spre pat, ca pastor și mai apoi capelan, dar și dinspre pat spre ușă, ca pacient. Aș dori să vă împărtășesc cîteva sfaturi din această experiență, care mi-a schimbat viața definitiv. Boala nu trebuie subestimată, este un adversar redutabil. Boala pe mine m-a îngenuncheat, cum nu m-au îngenuncheat alte lucruri.

Relația cu cel mai cunoscut și de încredere instrument al contactului cu lumea – corpul, singurul loc în care poți locui pe parcursul vieții, este foarte dificilă. La un moment dat, corpul te va trăda.

Cînd te trezești cu tuburi în gură, în nas, cu sonde, cu pungi, cu tot felul de fire care intră și ies din tine, fără a te putea întoarce, mișca; mîna și piciorul drept paralizate; vrei să te scarpini și nu îți găsești capul, vrei să bei apă și nu ți se permite decît trei-patru picături pe oră (la un moment dat așa îmi măsuram timpul, din cît în cît timp pot bea trei picături de apă) cu cea mai mare frustrare: plosca; ești dezbrăcat nu numai de haine, ci de orice fel de mîndrie și decență, ești vulnerabil, umilit de propriul corp, pe care pînă ieri l-ai putut controla excelent și care acum este prăbușit complet … atunci ai nevoie de bunătate, înțelegere, profesionalism, compasiune și competență.

Trecînd prin aceste experiențe, am descoperit o realitate pe care am declarat-o altora, dar pe care mi-am asumat-o acum: toți sîntem niște bolnavi terminali, dar în diferite faze de apropiere de moarte. Toți vom ajunge pentru mai multă sau mai puțină vreme pe patul suferinței și apoi al morții.

Ce credeți că își dorește un bolnav în general, un bolnav terminal, în special:

1. Să aibă parte de compasiune, nu de milă. Compasiunea stă în încercarea celuilalt de a lua o parte din jug, apropiindu-se prin slujire. Mila este distantă și inactivă.

2. Să aibă parte de respect.

3. Să aibă parte de un comportament profesional integru.

4. Să aibă parte de un tratament adecvat și la vreme administrat.

5. Să aibă parte de o suferință decentă, un control temperat al durerii.

6. Să aibă parte de o moarte elegantă, în măsura în care acest lucru este posibil.

7. Să nu fie singur, să aibă parte de o microcomunitate care să arate … minima umanitate. În fața bolii putem forma o comunitate unită sau să ne mîncăm unii pe ceilalți, să fim răutăcioși unii cu ceilalți, față de ceilalți.

Care sînt cele mai importante trei aspecte ale contactului cu pacientul?

Probabil printre cititorii noștri există și cadre medicale cu o credință creștină declarată sau nu. Chiar dacă cei care lucrează în domeniul medical nu își declară credința creștină, anumite aspecte sînt valabile și pentru cei neangajați religios. Așadar mă voi adresa în primul rînd acestei categorii.

Dragi profesioniști în domeniul medical,

Dumnezeu să vă binecuvînteze că existați și v-ați pus la dispoziția noastră prin astfel de slujiri, dar există cîteva aspecte la care merită să meditați cu atenție pentru a fi și mai buni în ceea ce trebuie să faceți:

Cunoașterea și Competența

Dacă vă apropiați de oameni cu boli, trebuie să știți și despre oameni și despre boli: ce impact are o boală asupra omului, care sînt efectele adverse ale medicației pe care o aplicați? Ce se întîmplă cu coastele tăiate după ce sînt suturate, ce tipuri de consecințe așteaptă pacientul? Care sînt efectele terapiilor oncologice?

Cunoașterea și competența vă distanțează de colegi. Nu există medici care să fie doar “talentați” și plini de intuiție, care să aibă în sînge cardiologia sau neurologia, există doar medici care știu mai mult sau mai puțin, și dintre aceștia se despart iar în două: care au experiență mai puțină sau mai multă.

Vorba englezului: “nu există scurtături pentru experiență”. Nu aveți scuză în epoca informației la liber să fiți ignoranți, în epoca comunicațiilor ușoare să nu vă consultați cu colegii de breaslă din alte centre, ca unii care vorbiți două sau trei limbi, să nu vă consultați cu comunitatea internațională. Ignoranța dumneavoastră înseamnă vieți pierdute, destine frînte, vieți nenorocite. Orgoliile dumneavoastră ne pot costa pe noi ani de fericire și bunăstare.

Compasiune și milă

Dacă nu aveți compasiune pentru pacient, și dacă nu puteți să vă puneți în papucii lui, măcar aveți milă. Între cele două, cum am stabilit deja, compasiunea este superioară și facultativă, dar mila este esențială și obligatorie.

Omul este și așa în nenorocire. Nu-l mai apăsați. Controlați-vă manifestările, chiar dacă nu vă sînt simpatici pacienții.

Cînd am fost dus la Cluj să fiu operat, în momentul în care a decolat elicopterul era vînt, la limită. Piloții, doctorița și asistenta, toți au hotărît să riște ca să mă ducă la Institutul inimii, deși aveam tot mai puține șanse și puteam să mor în elicopter. La decolare aveam peste 30 de km la oră vînt, iar deasupra Văii Drăganului peste 50. Și-au riscat viețile încă 4 persoane ca eu să ajung să fiu operat la 48 de ore de la primele semne ale disecției. Aceasta înseamnă compasiune în acțiune.

Comunicarea clară și în adevăr

Cînd am ajuns, Dr. Alexandru Manea s-a uitat în ochii mei: “Stimate domnule Cruceru, eu sînt medicul care vă voi opera.” Am dat din cap, mi-a spus să nu vorbesc. “Dacă nu vă operez în cîteva zeci de minute puteți muri, dacă vă operez avem puține șanse, dar avem! Semnați pentru operație, transfuzie?” L-am auzit vorbind la telefon și aceleași lucruri le-a spus soției, fără ocolișuri, drept, calm, cu multă sensibilitate, dar nu cu minciunele de genul: ”Va fi bine! Stați liniștit! Totul va fi ok!”

Am apreciat enorm și atunci, dar mai ales după operație, toate explicațiile tehnice, în detaliu. Și acum păstrez desenul dînsului, cu termeni în care să înțeleg ce mi s-a întîmplat, care sînt riscurile, ce trebuie să fac mai departe etc.

Cînd m-am trezit n-am văzut om mai fericit decît dr. Manea. Zîmbea cu gura pînă la urechi.

M-a prins de mînă și mi-a spus: “Vă veți reveni, a fost cea mai complicată operație pe care am avut-o. Am crezut că veți rămîne o legumă!”

Iată-mă acum în viață din pricina acestor oameni minunați de care S-a folosit Dumnezeu!

Dar oameni care nu numai că sînt frumoși la chip și cu un caracter frumos, ci oameni care au cunoaștere, competență, și au dezvoltat arta comunicării în adevăr și compasiune.

Se formează o nouă generație de cadre medicale. Lucrez din 1998 cu cei din AMCR (Asociația Medicilor Creștini din România). Am fost la conferințele lor, la taberele lor și, mai ales de 7 ani de cînd lucrez capelan la Hospice Emanuel, contactul meu cu cei din mediul medical a fost și mai apropiat.

Mărturisesc: au fost momente în care am fost un pic descurajat de calitatea cunoașterii și de competența și maturitatea abordării unor probleme atît de serioase de viață, cînd i-am văzut pe unii tineri și tinere, viitori medici.

Acum, după ce am trecut prin evenimentele medicale prin care am trecut, văzîndu-i la lucru, ca rezidenți sau specialiști, am o nouă speranță. După ce acești tineri ies de pe băncile facultății, la întîlnirea cu suferința și moartea ceva se întîmplă. Se maturizează dintr-o dată și unii dintre ei devin excelenți specialiști. Am în minte cîteva nume acum de persoane cărora nu le-aș fi dat șanse în perioada studenției, dar acum au devenit buni profesioniști, unii dintre ei chiar de foarte tineri chirurgi recunoscuți deja.

Și unul dintre cele mai spectaculoase lucruri care se întîmplă în profesia medicală, tocmai prin structura ei, este obligativitatea uceniciei. Recentissime, în ultimele mele aventuri de la Cluj, am văzut cum se întîmplă acest lucru sub ochii mei, cum rar se mai întîmplă în alte profesii.

Există speranță! Nu este totul pierdut! Și sper ca acești tineri să rămînă în țară și să ne ridice calitatea vieții, mai ales pe ultimul pasaj pe care trebuie să îl urmăm.

Concluzie

1. Fiți amabili! Politicoși! Chiar dacă pacientul în durere se poate comporta nedelicat.

2. Fiți plini de compasiune! De milă!

3. Fiți răbdători!

4. Fiți buni ascultători! Fiți atenți la detaliile pe care le dă pacientul și la modul în care descrie simptomele. O bună interpretare a simptomelor vă poate duce la diagnosticul corect. La mine simptomatologia a fost foarte silențioasă, din pricina aceea era să mor.

5. Fiți buni profesioniști, dar nu distanți!

6. Fiți prietenoși, nu familiari!

7. Fiți îngăduitori cu durerea altuia! Va veni și rîndul vostru!

8. Fiți întotdeauna gata să spuneți un cuvînt bun sau de încurajare! Contează, chiar și pentru cei mai tari dintre noi.

9. Fiți tot timpul la curent cu tot ce se scrie în domeniul vostru și fiți umili, nu vă supărați dacă pacientul apelează la a doua părere. Nu le știți pe toate. Peer review este o practică curentă în toată lumea. Numai în Balcani medicul are un orgoliu cît Everestul.

10. Fiți buni! Bunătatea cuiva care se ocupă de oameni este cea mai de preț calitate. Fiți Crisfotori, cei care sînteți creștini, purtători de Cristos lîngă bolnav. Uneori chiar trebuie să ne imaginăm ce scria pe brățara aceea: What Would Jesus Do in my place? El nu este în locul vostru, voi sînteți în locul Lui, așa cum ne spune în Matei 25 chiar Mîntuitorul.