Roadele perseverenței

O întrebare pe care o primesc frecvent și la care sunt, în general, reticent să răspund este aceea despre gestionarea timpului. Cum reușesc să fac totul? Nu îmi place să răspund la această întrebare din trei motive.

 În primul rând, nu reușesc să fac totul. Lucrurile pe care reușesc să le fac sunt vizibile, dar cele care rămân neterminate stau pe biroul meu, privindu-mă cu răutate. În al doilea rând, cred cu tărie în diferite principii și metode și mă tem că dacă vorbesc prea mult despre ceea ce fac sau despre modul în care abordez lucrurile, unii oameni, care se află în circumstanțe complet diferite sau care au abilități diferite, vor crede că declar că aceasta e „singura cale,” or nu este. Și în al treilea rând, pare stânjenitor și egocentric să vorbești despre tine ca și cum ai fi un model, de parcă ai încerca să le explici oamenilor cum ai ajuns să fii atât de minunat. Acest tip de atitudine evocă o reacție de dezgust și nu vreau niciodată să pară că fac asta.

Totuși, întrebarea a apărut din nou și, în ciuda reținerilor, voi încerca să răspund – cel puțin la modul general. Prima parte va pune accentul pe principii, iar a doua pe metode.

Pentru început, cred în perseverență. Productivitatea se aseamănă mai mult cu o drumeție pe distanțe lungi decât cu sprintul de o sută de metri. Să faci puțin acum este mult mai bine decât să speri că vei face mai mult mâine. Așadar, valorifică „cele cincisprezece minute.” Fă încet, dar sigur. De exemplu, am un teanc de șase cărți pe care le parcurg câte puțin în majoritatea dimineților – o pagină sau două din fiecare, de fiecare dată când mă pun să citesc. Fac același lucru și cu scrisul – dacă ai timp doar pentru puțin, atunci fă puțin.

În al doilea rând, pune limite pentru orice, limite care se potrivesc circumstanțelor.

Când copiii erau mici și încă acasă, rutina zilnică era complet diferită față de cea de acum, când au propriile lor familii. În general, pastorii trebuie să stabilească limite astfel încât munca lor să nu le invadeze timpul cu familia, și nu invers. De exemplu, când ne-am căsătorit, am stabilit că munca mea ca pastor (studii biblice, discursuri publice etc.) nu mă va ține departe de casă mai mult de trei nopți pe săptămână. Astfel, cel puțin patru nopți pe săptămână le voi petrece acasă cu familia. Munca mea era limitată la anumite intervale specifice de timp, iar pe măsură ce responsabilitățile mele deveneau tot mai multe, a trebuit să găsesc modalități de a fi mai productiv în timpul pe care îl aveam la dispoziție pentru acele sarcini. Când apărea o sarcină suplimentară, ideea era să o preiau eu și nu familia mea. Dacă ceva trebuie făcut acum, atunci trezește-te la cinci dimineața, în acest fel nimeni altcineva nu va trebui să sufere. Deci, dacă trebuie, trezește-te la cinci, dar întotdeauna încearcă să ajungi la timp acasă.

O săptămână de muncă de șaizeci de ore e o săptămână plină, dar multe dintre problemele care apar la persoanele care lucrează atât de mult se datorează modului în care sunt distribuite acele șaizeci de ore. Este posibil să lucrezi șaizeci de ore și să ai încă mult timp rămas pentru familie. O săptămână are un total de 168 de ore. Șaizeci de ore de muncă lasă 108, iar opt ore de somn pe noapte reprezintă alte 56 de ore, lăsându-ți 52 de ore pe săptămână pentru a te juca cu copiii.

În al treilea rând, măsoară progresul pe termen lung, nu doar în momentul de față. Stabilește obiective pentru realizarea sarcinilor, dar asigură-te că perioada de evaluare a obiectivelor este suficient de extinsă pentru a permite fluctuații zilnice sau săptămânale. De exemplu, când am început să lucrez ca pastor, mi-am stabilit un obiectiv pentru lectura săptămânală, măsurat pe parcursul unei luni. Voiam să citesc, în medie, 1-2 cărți pe săptămână, iar într-o lună, asta înseamnă între patru și opt cărți. Stabilește obiective ferme, dar rezonabile, și măsoară-le în unități de timp suficient de extinse.

În al patrulea rând, folosește și reutilizează totul. Fii ca un indian din tribul Sioux, care are o fixație superstițioasă legată de utilizarea fiecărei părți a bizonului. Știu că ritmul meu de scriere pe blog poate crea iluzia că nu fac altceva decât să stau aici și să scriu ca un lunatic, dar, în realitate, lucrurile nu stau deloc așa. Pregătește lucrurile având în vedere reutilizarea lor în viitor și asigură-te că folosești orice lucru util din trecut. Așa se transformă articolele vechi publicate în Credenda în cărți, schițele de predici în cărți și ele, schițele de studii biblice de acum cincisprezece ani sunt ușor editate și transformate în postări publicate pe blog și poate într-o zi vor ajunge să fie publicate într-o carte, iar citatele interesante din cărțile pe care le-am citit sunt postate pe blog cu gândul de a le folosi ca punct de plecare pentru viitoarele cărți.

Acestea sunt câteva dintre principiile de bază. 

În a doua parte, vă prezint detaliile specifice. Sâmbăta este ziua mea liberă, ziua în care mă ocup de curte și îmi relaxez mintea făcând drumuri la groapa de gunoi cu camioneta. Cei de la groapa de gunoi probabil cred că asta e meseria. Mă duc la birou devreme joia și vinerea. Joia avem întâlnirea săptămânală a bătrânilor la ora 6 dimineața, iar vinerea este întâlnirea de rugăciune pentru bărbați la ora 6:30. De luni până miercuri merg la serviciu la ora 8, iar cinci zile pe săptămână mă întorc acasă la ora 5. Miercurea este rezervată pentru pregătirea predicii. Duminica mă trezesc la ora 6 pentru a pregăti diverse rugăciuni și îndemnuri pentru programul de biserică. Am o serie de întâlniri pastorale și de consiliere programate pe parcursul săptămânii, iar  restul timpului îl dedic predării (NSA, Greyfriars) și ședințelor de comitet de diverse tipuri. Între aceste diferite întâlniri și evenimente, scriu atunci când am ocazia. Seara, Nancy și cu mine ne petrecem timpul cu copiii și nepoții care vin des în vizită, cânt la chitară, citesc și așa mai departe. Este o viață plină și aglomerată, dar ne străduim să evităm să devină una frenetică. Urăsc frenezia, ceea ne aduce la punctul anterior despre rodul perseverenței. Trăind în acest mod, am descoperit că toate acestea se adună și dau roade.

Douglas Wilson, Blog & Mablog

https://dougwils.com/resources/personal/the-fruitfulness-of-plodding.html