Bîrfa

Există păcate pe care le comitem foarte des și pe care nu le considerăm foarte grave, sînt foarte la îndemînă (și pentru minciună și pentru bîrfă nu trebuie să facem mare lucru, trebui doar să deschidem gura!), dar foarte distructive, cu implicații catastrofale pentru propriul caracter și pentru apropiați. Dacă minciuna distruge încrederea și reputația, bîrfa distruge relații, comunități întregi, biserici. Bisericile care au cultivat păcatul bîrfei nu mai există.

Bîrfa ca amenințare la viața celuilalt

“Să nu umbli cu bârfeli în poporul tău. Să nu te ridici împotriva vieții aproapelui tău. Eu sunt Domnul. Să nu urăști pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, dar să nu te încarci cu un păcat din pricina lui. Să nu te răzbuni și să nu ții necaz pe copiii poporului tău. Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți. Eu sunt Domnul. Să păziți legile Mele.” (Levitic 19: 16-19)

Încă din scrierile veterotestamentare, bîrfa este amendată ca un păcat care amenință viața aproapelui, este un păcat care este săvîrșit din ură, răzbunare, invidie, ciudă. Domnul afirmă că El este Domnul și pentru tine și pentru pentru aproapele pe care îl bîrfești. A dat legile și pentru tine și pentru el. Sînteți parte din același popor și bîrfa este o distrugere tocmai a acestui popor. În Proverbe 10:18, se afirmă că răspîndirea bîrfelilor este un act de nebunie, este distrugere, iar în Proverbe 11:14, bîrfa este un semn al lipsei de stăpînire și autocontrolului. Bîrfitorul nu este demn de încredere, cel care îți ascultă bîrfa acum sau bîrfește pe altul, mîine te va bîrfi pe tine (Proverbe 20:19). Bîrfitorul își pierde prietenii. Bîrfa izolează și rupe prieteniile cele mai adînci.

Bîrfa ca amenințare la sănătatea relațiilor

În literatura noutestamentară, bîrfa este unul dintre motoarele conflictelor și o roadă a mîndriei (2 Corinteni 12:20). Temerea apostolului Pavel înainte de moarte este să nu îi găsească pe cei din Corint într-o combinație de păcate, toate din zona relațiilor bolnave, categorie din care face parte și bîrfa: conflicte, invidie, dezbinare, mîndrie, tulburare.

Efeseni 4:31 așează clevetirea în aceeași constelație a patologiei relațiilor: “Orice amărăciune, orice iuțime, orice mânie, orice strigare, orice clevetire și orice fel de răutate să piară din mijlocul vostru”. Iar Coloseni 3:8 completează înlănțuirea: “Dar acum lăsați-vă de toate aceste lucruri: de mânie, de vrăjmășie, de răutate, de clevetire, de vorbele rușinoase care v-ar putea ieși din gură.”

Nu putem imagina creștinism biblic, trinitar, în afara relațiilor. Dacă este așa, atunci principalul mecanism de dezintegrare a comunității eclesiale este producerea unei patologii relaționale. Minciuna și bîrfa pot face această sarcină extrem de ușoară.

Ce trebuie să facă creștinul? De ce trebuie să nu facem aceste lucruri?

De ce creștinul ar trebui să se ferească de bîrfă

Dacă admitem ideea că a fi creștin generează o nouă identitate, sîntem parte dintr-o nouă ”etnie”, dintr-un nou popor și parte dintr-o nouă încrengătură relațională, și dacă admitem că bîrfa afectează agregarea sănătoasă a comunităților și sănătea relațiilor, atunci creștinul ar trebui să se ferească de bîrfă … cum se spune … ca de dracu’ … Trebuie să LEPĂDĂM CEVA și să ÎNSETĂM DUPĂ CEVA.

“Lepădați dar orice răutate, orice vicleșug, orice fel de prefăcătorie, de pizmă și de clevetire (BÎRFĂ) și, ca niște prunci născuți de curând, să doriți laptele duhovnicesc și curat, pentru ca prin el să creșteți spre mântuire, dacă ați gustat în adevăr că bun este Domnul.

Apropiați-vă de El, piatra vie, lepădată de oameni, dar aleasă și scumpă înaintea lui Dumnezeu.

Și voi, ca niște pietre vii, sunteți zidiți ca să fiți o casă duhovnicească, o preoție sfântă, și să aduceți jertfe duhovnicești plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos.

Căci este scris în Scriptură: „Iată că pun în Sion o piatră din capul unghiului, aleasă, scumpă; și cine se încrede în El nu va fi dat de rușine.”

Cinstea aceasta este dar pentru voi care ați crezut! Dar pentru cei necredincioși, „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului” și „o piatră de poticnire și o stâncă de cădere”.

Ei se lovesc de ea, pentru că n-au crezut Cuvântul, și la aceasta sunt rânduiți.

Voi însă sunteți o seminție aleasă, o preoție împărătească, un neam sfânt, un popor pe care Dumnezeu Și l-a câștigat ca să fie al Lui, ca să vestiți puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată; pe voi, care odinioară nu erați un popor, dar acum sunteți poporul lui Dumnezeu; pe voi, care nu căpătaserăți îndurare, dar acum ați căpătat îndurare.

Preaiubiților, vă sfătuiesc, ca pe niște străini și călători, să vă feriți de poftele firii pământești care se războiesc cu sufletul.” (1 Petru 2:1-11)

1. Dacă îți place bîrfa, atunci nu ai gustat din Domnul. Trebuie să te lepezi de rău și să te hrănești cu laptele duhovnicesc, crescînd spiritual, maturizîndu-ne, ca unul care a gustat și acum poate afirma că bun este Domnul, chiar dacă ceilalți par răi și circumstanțele sînt potrivnice. Bîrfitorul se concentrează prea mult asupra preajmei lui și prea puțin asupra relației cu Dumnezeu, gustă prea mult din ceea ce este jos și prea puțin din relația cu Domnul. De aceea este plin de amărăciune și frustrare.

2. Dacă îți place bîrfa, ești departe de Domnul, apropiați–vă este porunca! Dacă te apropii de Domnul nu prea mai vezi lucrurile mărunte pentru care i-ai putea discuta pe frați.

3. Dacă îți place bîrfa, vei sta greu ca piatră vie care lovește în altă piatră, înțelegînd paradigma prin care ești parte din același Templu, aceeași casă duhovnicească, care crește.

4. Dacă îți place bîrfa, nu poți fi preot ales, să slujești cu aceeași gură pe Domnul, cu aceeași gură care îți distruge fratele, care este parte din același neam dumnezeiesc. Sîntem chemați să vestim puterea lui minunată, nu prostiile făcute de frați. Noi sîntem chemați la jerfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu. Jertfa buzelor noastre, dacă este bîrfă, nu este o jertfă plăcută Domnului.

5. Dacă îți place bîrfa, îți place întunericul, nu lumina, noi sîntem chemați la lumină și să fim purtători ai luminii.

6. Dacă îți place bîrfa, nu poți fi parte din același popor, pentru că ai lupte de purtat ca popor al Domnului, iar bîrfa distruge unitatea poporului luptător.

7. Dacă îți place bîrfa, atunci te transformi în judecător, nu te comporți ca unul care a căpătat îndurare. Noi am căpătat îndurare. Dacă ești conștient de cît de bun a fost Domnul cu tine, cum să fii rău cu frații?

Bîrfa este unul dintre păcatele care stimulează poftele firii pămîntești și acestea sînt în război cu sufletul. Scriptura ne poruncește să ne ferim de bîrfă, din pricina înlănțuirilor reciproc definitorii din punct de vedere ontologic, din care sîntem parte: pentru că sîntem pietre vii într-o clădire, popor al Domnului, preoți care să aducă jertfe duhovnicești și peregrini cu toții în aceeași călătorie grea, n-ar trebui să lovim în celelalte pietre ale casei lui Dumnezeu, n-ar trebui să lovim în ceilați preoți, în ceilalți călători și în ceilalți cetățeni ai aceluiași popor al cerului.